Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării
?
Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la
piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre ţărmul tău, etern să mă-ndrept ?
Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor
năpraznic,
Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.
Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.
De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin
mine,
Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.
Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,
Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?
Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub
astru?
Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale
?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?
Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Ciuntindu-ne povestea de iubire.
Ovidiu Oana-pârâu
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu