Iarna pe hârtie

Vremea –i plină de pudoare

Cerul toarce mieji de soare

Printre lacrimi de lumină

Cad steluțe-n roi de vină .

Vântul tace , nu clintește

Doar prin vrăbii ciripește

Umblă liniștea pe drum

Duce-n spate: cețuri , fum .

Curg copacii adormiți

Printre lacrimi vii topiți

Și-au închis în ei cuvântul

Când a înghețat pământul.

Ce-o avea vremea de toarnă

Peste noi atâta iarnă ?

Stau , privesc în calendar :

Ca să vezi , n-aveam habar .

Dintr-un strop de insomnie ,

Am pus iarna pe hârtie !

 Ingrid Jenifer Balacks