Tu semeni doar cu ploile mărunte,
Când se-ntărâtă pe obrajii mei
Și mă deschid să-mi intre până unde,
Te binecuvântez,… parfum de tei;
Cu râsul și cu dorul tău de mare,
Mereu plecat, mereu venit altcum,
Ca și corăbii veșnic călătoare
De mit păzite, semeni cu Neptun…
Doar ancorele-n aripi de egretă
Schimbate, conturează altcumva
În tine-s dansator, fac piruetă
Și-s pictorul pictând icoana ta
Tu semeni vegetației virgine
Pe înserat boboci de stele-ți cânt
Între apusurile opaline,
Te caut și în Cer… și pe Pământ
Mai bine spus, tu semeni cu uimirea
Albastre lacrimi văd pe chipul tău,
Când nu mai știi să îmi cuprinzi
privirea
În mâna-ntinsă, toată-n pumnul tău
Vrei s-o aduni, s-o prinzi din
depărtare,
Te cheamă inima, amar suspin
Și semeni dintr-o dată c-o-ntrebare :
Porți gustul unei frunze de pelin...
Dar nu mai scriu, poema mi-i deșartă
Tu, risipit din visuri, poți sau vrei
Din mine iar să pleci, și-ngandurată,
Te binecuvântez,…parfum de tei!
Shanti Nilaya
Foto NET
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu