Foto NET
sâmbătă, 27 iunie 2015
joi, 25 iunie 2015
Irina Nedelciu
Foto NET
Fii singurul bărbat...
Fii
singurul bărbat ce ştie să-mi asculte
Durerile
din suflet şi pulsul surmenat,
Să
pot privi la tine când visele oculte
M-or
răstigni tristeţii cerând un hibernat.
Fii
singurul bărbat ce ştie să-mi asculte
Cuvintele
rostite cu iz de altădat',
Ca
viaţa să-mi tresalte şi-n orele cernute
Pe
coala timpurie, a nopţii, înciudat.
Fii
singurul bărbat ce ştie să se lupte
Cu
morile din mine ce vor a mă-nrobi,
Răstoarnă-mi
universul cu braţele corupte
Şi
dă-mi dacă se poate speranţa de-a iubi.
Fii
singurul bărbat ce ştie să m-asculte
Şi-oi
ridica palate cu gândul meu curat,
Să
fie adăpostul iubirilor crescute
Din
iarba ofilită, de nor şi de oftat.
Ovidiu Oana-pârâu
PARCUL
E
plin de viaţă parcul şi răcoare,
Aleile
fac slalom printre ronduri,
Copacii-s
înţesaţi de zburătoare
Ce-şi
cântă libertatea în acorduri.
Un
dud îşi risipeşte bogăţia,
Prin
iarba prăvălită de-un cosaş,
O
mierlă-şi intonează bucuria,
Dintr-un
castan albit peste oraş.
Par
florile topite de arsură,
O
stropitoare-ncearcă să le-nvie,
O
vrăbiuţă râde de căldură,
Când
soarbe picături din apa vie.
Pe-o
bancă un bunic citeşte ziarul,
Privind
din când în când spre nepoţelul,
Care
ar vrea doar pentru el scuarul,
Sunându-i
tricicletei clopoţelul.
Cu
pălării-ngrijite şi cochete,
Trei
doamne povestesc câte în stele.
Par
supărate când, pe biciclete,
Doi
tineri se apropie de ele.
Doar
ţâncii adormiţi prin cărucioare,
De
biberonul lor de griş cu lapte,
Zâmbesc
uşor când vântul cu o boare,
Îi
mângâie ca mamele cu şoapte.
Se
trece ziua caldă spre amiază,
Frunzişul
ţese umbre pe alei,
Pe
băncile pustii se aciuiază
Adolescenţi, sub ploi de funigei.
Violeta Jumătate Sârbu
Iubirea mea, eternă
Îți
scriu aceste rânduri
Să-mi
înțelegi simțirea
Să
știi ce am în gânduri
Să
vezi cum e iubirea.
Căci
visurile toate
Sunt
flori de portocal
În
inima mea, poate
Doar
tu ești un semnal.
Semnalul
nemuririi
Ce
mi-a zidit lumină
Și
pacea regăsirii
Când
tu mă ții de mână.
Îți
scriu pe-o amintire
O
filă din povești
Să
știi că-mi ești iubire
Și
mă întinerești.
La
malul unor gânduri
Îți
las atâtea doruri
Căci
viață este-n rânduri
Lumina
din izvoruri.
Îți
scriu cu un condei
Eternitatea-n
versuri
În
cercuri, noi idei
Cu-aceleași
înțelesuri.
De
dragoste curată
Care-au
schimbat o lume
Și
viața dintr-odată
A
devenit minune.
Căci
nimic nu-i sub soare
Mai
nobil ca iubirea
Cea
cu parfum de floare
Ce-aduce
nemurirea.
Îți
scriu cu un condei
De
dragoste supremă
Și
îți aduc, de vrei
Iubirea
mea, eternă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)