Dansând prin flori albastre

Te-ntrebi, Iubire, încă vrei să știi:

de ce de-un timp cădem în albe ploi?!

Și... cum se spală gânduri cenușii,

În apa lor, portal pentru noi doi...?!

Mă uit la tine și te mângâi tot.

Ce dulce ești! Sub mâna mea se-adună,

Ca un torent cu navele în port,

Senzații noi și chip de miere-Lună

Cum îmi pictezi cu îngeri ziduri reci

Și-mi crești pe ele tandru, roșii flori...

Și cum tresar în mine când tu treci,

Cu trandafirii tăi... cățărători...

Da, ești frumos! mă uit ca printre gene-

Lumini și umbre te drapează-n vis

De dor și viziuni rembrandiene,

Te văd cum ești: așa cum ai fost scris!

Și plec mai Sus, din nou să-ți fac ursită

- alinieri pe Cerul plin de astre -

Cât pe Pământ mă vrei sa-ți fiu iubită

Și muza ta dansând, prin flori albastre...

 Shanti Nilaya