Nevoia de tine

Uneori, fac iluzii în noi estuar

Mi-i barca legată de tine, la mal

Nu ştiu cât mă duce, nici cât mă conţine,

În mine mai simt doar nevoia de tine!

Te chem şi mă chemi, alintat pe sub gene,

Îmi treci Rugăciunea prin unda de vreme

Şi văd slab contur, estuarul dispare

Odată cu el, barca mea-n larg de mare...

Mă prind albe nopţi, caut loc pentru paşi

„În urmă pe ape flori de nuferi să laşi”

Îmi spui, şi nu ştiu de mi-e rău ori mi-e bine:

În dansul acesta simt nevoia de tine!

Vii...Apele-ţi verşi din amurg, ritualuri,

Mă legeni pe braţele pline de valuri

Adoarme şi gândul, povestea se duce,

Trei degete-ating trupul meu, în răscruce.

E de închinare, e de aripi şi sens

Să prind între ele un întreg Univers,

În numele Lui – Tată, Duh Sfânt şi Fiu –

Trăiri cad din pulberi de stele, târziu;

Nu, nicio fărâmă de-argilă pe gând

Nu sparge Lumina de mal, prea curând!

M-aşteaptă, Iubite, azi simt, mă conţine

Ca ultimă stare, nevoia de Tine...

 Shanti Nilaya