Dacă în suflet
nu-ţi încap
M-am hotărât,îmi
iau mansardă
Deasupra
ta...promit să tac...
Şi nimeni nu o să
mă vadă.
Când vrei un
ceai,cobor pe scară...
Vrei cataplasme
din petale?
Un tremol dulce
de vioară?
Tu spune-mi numai
ce te doare!
Iar când vei fi
plecat de-acasă
Îţi tapetez
pereţi cu frunze
Pun o muşcată într-o
glastră
Sărut o
pernă...îmi cer scuze!
Cu-n singur gând
nu mă împac
Dacă m-ar depăşi
chiria
M-ai păsui pentru
un veac?
Sau pentru toată
veşnicia?
Te dezmierd cu o
geană...
Sub pleoapa
întredeschisă
Două
Ziduri împărţind
în două
Zilele cu soare
pline
De nopţile în
care plouă
Peste mine peste
tine...
Două cuvinte două
nume
Doi straini ce
rătăcesc
Între două lumi,
o lume
Când tu nu râzi,
eu nu zâmbesc.
Două nopţi cu
lună plină
Zori cu rouă
intre ele
Împărţindu-se in
două
Furişate prin
perdele.
Două luni şi ani
tot doi
Ce în amintiri se
-mbracă
În limpezimea
altor ploi
Nu mai vor să se
ntoarcă.
Două priviri care
ne dor
Şi ramasă pe
retine
E lumea ta,în
lumea lor
Nu-i loc şi
pentru mine.
Două lumi ucid o
lume
Ce credeam că e a
noastră
Două cuvinte imi
poţi spune
Să cred că
incă-ţi pasă.
În ce lume
trăim?Şi ,chiar în ţara cui?
Ne îmbolnăvesc
mai marii cu bună ştiinţă
Vindem dulcele
gliei,primim nişte lămâi
De noi nu mai are
nimeni trebuinţă?
Ne răscolesc
pământul străini de-acest pământ
Măicuţă
dragă,poţi crede ce trăim?
Ne otrăvesc şi
apa şi ştim şi cine sunt
Şi ei se
minunează,că încă nu murim.
Ne deranjăm mai
marii ce stau la o agapă
Cu jalbele-n
proţap şi capete plecate
Preocupaţi de
voturi nici măcar n-aşteptă
Să vină dimineaţa
după noapte.
O,Sfântă
Fecioară,e traiul tot mai greu
Şi pân la
Dumnezeu n-ai loc de sfinţi
Cu capete
plecate,aşa suntem mereu
Repect am învăţat
de la părinţi.
Ne mână azi cu
biciul? E vina noastră ,Maică
Fiindcă am avut
prea mult bun simţ
Dar buturuga mică
poate să întoarcă
Pe dos un car
,ce-i plin cu nesimţiţi.
