Ucigători de clipe prin iernile iubirii,
Două furtuni ce-şi varsă nestăpânit
mânia,
Rănim necontrolat artera fericirii
De pare suspendată şi lungă-i agonia.
Se irosesc cuvinte şi îngropăm speranţe,
Pe-altar de neputinţă se năruie din
vise,
Nemulţumiţi de noi, ne pierdem în
nuanţe,
În mii de întrebări şi patimi interzise.
În tonuri mult prea sumbre şi fără
strălucire,
Neclară e culoarea iubirii dintre noi,
Am alungat lumina... Ce tristă
convertire!
Celeste răsărituri se-mpart acum la doi.
Suntem actori banali pe-o scenă părăsită
Şi jalnic e decorul, doar timpul
spectator,
Ce vor să joace-o dramă în iarna
zdrenţuită
Şi nu cunosc finalul, rutina-i rău
sufleor.
Dar hai să căutăm o nouă primăvară
Şi-artera fericirii să înflorească iar,
Tristeţea asta rece, prin suflete fugară
S-o alungăm iubite, în iadul solitar.
Şi să rămânem singuri prin ploile
iubirii
Lumina blândă, caldă, să cearnă ca-n
poveşti,
Ninsori de curcubeie pe-arcadele
trăirii,
Să ne surâdă-n taină, luceferi la
fereşti.
Angelina Nădejde - versuri din volumul
"Sunt un alt anotimp"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu