Nu va mai fi...

Nu vei mai fi nici umbră, nici minciună,

Nu vei mai fi nici Soare, nici păcat.

Din toate câte sunt am învățat,

Că inima îmi pleacă de nebună

Din piept... oricât cu piedică sau brațe

Aș tot opri în ea timpul în loc,

Să nu se ducă, fir făr' de noroc,

Argintul ei la tine să se-agațe...

Nu vor mai fi nici ziduri nici perdele

La camerele unde noi am fost,

Nu va mai fi pe lume adăpost

Pentru-acel dor înalt țesut din stele.

Iar pe-nserarea dată tuturor,

Ca dintr-o dat' va străluci alt astru

Nu va mai fi nici Venus, nici albastru,

Şi nici vreo altă formă pe decor;

Să fie Diamant de Primăvara?!

Arcturus tace... hai, mai zi ceva!

Nu va mai fi decât o altă seară,

În visul tău, si-n Cer,... inima mea.

 Shanti Nilaya