M-am îndoit și că-ți există marea,
și că există valu-i zbuciumat,
că lumii mele tu îi dai culoarea...
M-am îndoit că ești adevărat.
Te-am crezut vis și m-așteptam să plece
cu zorii-al tău surâs și acest zbor
și toată-această curgere să sece
sub soarele din gând, dogorâtor.
Dar nu a dispărut nicio fărâmă
de tine, nicio urmă, niciun semn
lăsat de pașii tăi pe-această humă
de suflet și acum știu că însemn
mai mult decât aș fi sperat vreodată
și că îmi ești mai mult decât credeam
că ai putea să-mi fi și viața toată
aș vrea-n ăst cuib de brațe să te am...
Aura Popa, 10.ian.2016
Sursa foto: Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu