Nu va mai fi...

Nu vei mai fi nici umbră, nici minciună,

Nu vei mai fi nici Soare, nici păcat.

Din toate câte sunt am învățat,

Că inima îmi pleacă de nebună

Din piept... oricât cu piedică sau brațe

Aș tot opri în ea timpul în loc,

Să nu se ducă, fir făr' de noroc,

Argintul ei la tine să se-agațe...

Nu vor mai fi nici ziduri nici perdele

La camerele unde noi am fost,

Nu va mai fi pe lume adăpost

Pentru-acel dor înalt țesut din stele.

Iar pe-nserarea dată tuturor,

Ca dintr-o dat' va străluci alt astru

Nu va mai fi nici Venus, nici albastru,

Şi nici vreo altă formă pe decor;

Să fie Diamant de Primăvara?!

Arcturus tace... hai, mai zi ceva!

Nu va mai fi decât o altă seară,

În visul tău, si-n Cer,... inima mea.

 Shanti Nilaya

Sufletul meu, laguna...

Te joci

Mi-e dor de tine !

Prin iarna zdrenţuită

Ucigători de clipe prin iernile iubirii,

Două furtuni ce-şi varsă nestăpânit mânia,

Rănim necontrolat artera fericirii

De pare suspendată şi lungă-i agonia.

Se irosesc cuvinte şi îngropăm speranţe,

Pe-altar de neputinţă se năruie din vise,

Nemulţumiţi de noi, ne pierdem în nuanţe,

În mii de întrebări şi patimi interzise.

În tonuri mult prea sumbre şi fără strălucire,

Neclară e culoarea iubirii dintre noi,

Am alungat lumina... Ce tristă convertire!

Celeste răsărituri se-mpart acum la doi.

Suntem actori banali pe-o scenă părăsită

Şi jalnic e decorul, doar timpul spectator,

Ce vor să joace-o dramă în iarna zdrenţuită

Şi nu cunosc finalul, rutina-i rău sufleor.

Dar hai să căutăm o nouă primăvară

Şi-artera fericirii să înflorească iar,

Tristeţea asta rece, prin suflete fugară

S-o alungăm iubite, în iadul solitar.

Şi să rămânem singuri prin ploile iubirii

Lumina blândă, caldă, să cearnă ca-n poveşti,

Ninsori de curcubeie pe-arcadele trăirii,

Să ne surâdă-n taină, luceferi la fereşti.

 Angelina Nădejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Vorbesc cu lacrimi…

Nu pot vorbi dar sufăr pentru tine 

Când ești departe și te-aștept, 

Mă încălzesc când plouă peste mine 

Doar cu iubirea care-mi arde-n piept.

Mulți cred că nu am suflet, că nu simt, 

Că sunt un animal fără gândire, 

Dar două inimi bat același ritm 

Când una pentru alta simt iubire.

Nu pot vorbi dar uneori suspin, 

La fel ca voi sau poate mai adânc, 

Eu nu am mâini dar uneori mă-nchin 

Si îmi ridic privirea către cer și plâng.

Si va privesc tăcut și va ascult, 

Când sunteți triști, când lăcrimați, 

Si uneori aș vrea să mă ascund, 

Să nu vă văd atât de-ndurerati.

Chiar de uitați să mă hrăniți vreodată, 

Eu am să sufăr în tăcere, n-am să cer, 

Sunt doar un câine și nu vreau răsplată 

Pentru credința și iubirea ce-o ofer.

Si uneori aș vrea să pot vorbi și eu, 

Să mai alin tristeți și crunte patimi, 

Dar sunt doar câine și bunul Dumnezeu 

A vrut ca eu să va vorbesc cu lacrimi.

Autor: DORIN DUMITRIU

Arcturiana

Mă uit la toate câte-au fost şi-mi vine

Să zic că n-am ştiut să te aştept;

Prea pământeni ca să ne fie bine

Şi prea stelari, ca să ne fie drept!

Dar văd sub linia scăderii trasă –

Arcturusul din noi a rătăcit

Încet, uităm cum am venit de-acasă,

Tu suflet pur, de mine adumbrit.

Călătoream. În urma ta cu-o clipă

Adeseori pe drum întârziam,

Să îţi culeg cu mâna mea aripă

Din trandafirii cosmici câte-un ram.

Şi-ţi spulberam c-un suflu de Iubire

Petale-gând de alb şi pur în piept,

De-atunci mi s-a înscris adânc în fire

Pe drumul lung, mereu, să te aştept!

Când am ajuns aici, schimbată rasa

În tridimensional ne-a îmbrăcat,

Solidele platonice ni-s casa

Şi-am îngheţat puţin... şi ne-am uitat...

Scântei din ce e scris cu noi să fie

În dimineţi cu tine le-am trăit,

Ca doi copii legaţi de poezie

Şi de-un limbaj venit... din infinit.

 Shanti Nilaya

Parfum de tei...

Tu semeni doar cu ploile mărunte,

Când se-ntărâtă pe obrajii mei

Și mă deschid să-mi intre până unde,

Te binecuvântez,… parfum de tei;

 Cu râsul și cu dorul tău de mare,

Mereu plecat, mereu venit altcum,

Ca și corăbii veșnic călătoare

De mit păzite, semeni cu Neptun…

 Doar ancorele-n aripi de egretă

Schimbate, conturează altcumva

În tine-s dansator, fac piruetă

Și-s pictorul pictând icoana ta

Tu semeni vegetației virgine

Pe înserat boboci de stele-ți cânt

Între apusurile opaline,

Te caut și în Cer… și pe Pământ

 Mai bine spus, tu semeni cu uimirea

Albastre lacrimi văd pe chipul tău,

Când nu mai știi să îmi cuprinzi privirea

În mâna-ntinsă, toată-n pumnul tău

 Vrei s-o aduni, s-o prinzi din depărtare,

Te cheamă inima, amar suspin

Și semeni dintr-o dată c-o-ntrebare :

Porți gustul unei frunze de pelin...

 Dar nu mai scriu, poema mi-i deșartă

Tu, risipit din visuri, poți sau vrei

Din mine iar să pleci, și-ngandurată,

Te binecuvântez,…parfum de tei!

Shanti Nilaya

Foto NET

Cantec bland de leagan - live

Zilele Culturii Nationale, Complexul Muzeal Iulian Antonescu Bacau

15.01.2016

Cantec bland,de leagan (lied)

Versuri Lucian Strochi

Cantautor Florin Tutuianu - live

Hei, tu

Nu-mi spune, stiu ca doare,

Ma simt ca si cand as fi in tine,

Hei, tu

Imbratisarea noastra,

Strabatea cu viteza luminii intregi galaxii

Faurind din sarutari

Perle inlacrimate

Ce tineau timpul in loc.

Hei, tu

Am jucat in musicalul vietii

Verde era tema

Acum sunt verde toata

Si doar tu poti linisti atata dor,

Mai rupt in mii de puzzle-uri

Si numai tu stii sa ma imbini la loc.

Hei, tu

Nu-mi spune, stiu ca doare,

Verde...

 Autor: Lucia A

Album: Iubire cu Stil

Plâng îngerii

Plâng îngerii la margine de cer

Cu lacrimi îngheţate, ce infern!

Tristeţe şi tăcere-i azi, disper

Tu nu mai eşti, eu nu mai sunt, mi-e ger!

Plâng îngerii la margine de cer

Iubire nu mai este s-o aştern

Mi-e gândul dus spre neguri, pasager

Îmi plimbă visul şters şi efemer.

Plâng îngerii la margine de cer

E ziua-n care noaptea e etern

Trec umbre răsărite din mister

Tu nu mai eşti, eu nu mai sunt, mi-e ger!

Irina Nedelciu - 2016

Foto NET

Intr-o zi...

Vrei să-ţi fiu ...

Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării ?

Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la piept ?

Sau poate val ce din adâncul mării,

Spre ţărmul tău, etern să mă-ndrept ?

Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor năpraznic,

Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.

Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,

Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin mine,

Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.

N-am mai rodi lăstare de lumine,

Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,

Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,

Să las doar primăvara să se vadă,

Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub astru?

Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale ?

Sau vrei să fiu eterul din albastru,

Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească

Să ne încununăm cu fericire ?

Nici zodiile nu pot să se-amăgească,

Ciuntindu-ne povestea de iubire.

Ovidiu Oana-pârâu

***

Descânt pentru venire

Aș pleca de unde nu-s întoarceri,

Să adun al toamnelor potop

Și din snopii revărsați de coaceri,

Soarele în mine să-l îngrop.

Să adun cu jind grămezi de pulberi-

Mici fărâme până te-oi găsi...

Aș pleca de unde nu-s întoarceri,

Și-aș veni în fiecare zi!

Carele cu ploi nemăsurate,

Dezlegate până te-oi vedea

Frunzele cu nopți întunecate,

Mâna tandră peste mâna mea

Și-ntre foi, presată feerie,

Frunza nucului precum un ban-

Pasul meu, ca macul pe câmpie

Și-as veni în fiecare an!

Îți văd chipul în oglinzi de psalme

Din fântâni cu Luna la apus,

Sorbi nebun neantul dintre palme

Eu îți tac, tu parcă-ai mai fi spus...,

Dintr-o nefirească nălucire

Să îți ning pe suflet când să pleci,

Cu puterea Dragostei, Iubire!

Și-aș veni întreagă, peste veci...

 Shanti Nilaya

Plouă

Și plouă, a toamnă, în iarnā

şi plouă ca-n ziua de-apoi,

potopul acesta rāstoarnā

şi ultima barcă din noi.

A cetinā nu mai miroase

în iarna ce-şi fluieră frigul,

prin suflete grele de oase...

Și plouā rupându-ne digul.

Și plouă-n trăiri mestecate

şi plouă prin timpul acest'

cu-atâtea-mpărţiri încurcate

şi cala ne geme de lest.

Și plouă cu tine prin mine

şi plouă cu fuga de noi,

te-adună şi-noată, străine

spre ţărmul lăsat înapoi.

Și plouă, a toamnă, în iarnă,

mi-e mantia udă şi grea

şi nu conteneşte să cearnă,

dar cine să-i spună să stea?...

 Maria de Alba

Cărări promise

Prin ploile ascunse-n părul meu,

Trecut-au primăveri şi toamne reci

Şi rătăcind, al vieţii curcubeu,

A pus pe suflet aspre ipoteci.

Mi-a ferecat trăirile cu ani,

Iar zâmbetul a încurcat persoana

Pe umerii striviţi de bolovani

Îmi supurează neînchisă, rana.

Trăiesc, iubesc şi sunt adeseori

O flacăra ce arde-n disperare,

În limbi de foc ajung pană la nori

Şi mă revărs în ploi vindecătoare.

Pun lacrima şi doru-n poezie

Iar uneori îmi licitez iubirea,

Şi-n clipe reci, de tristă nebunie,

Las suflet la ofertă... pe aiurea.

Mă răscolesc furtunile ivite

Ca din senin, peste copaci în floare

Şi simt bucăţi din mine azvârlite

Şi-nchid fereastra vieţii către soare.

Dar las deschisă uşa înspre vise

Să-mi viscolească şi cu bucurie,

Şi regăsesc din nou cărări promise

Când te aveam aici... copilărie!

 Angelina Nadejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Pictura: Sheri Dinardi

Iubire din iubire

Între mine și-ntre tine

mai e loc de... epilog?

Șapte lumi, șapte rubine,

șapte clipe la un loc

Contopesc minunea încă

De-a mă fi găsit cândva-

Între mine și-ntre tine,

Doar scânteile pot sta;

O idee circumscrisă

Cercului de jar și foc,

O privire verde-ncinsă

Din pictura lui Van Gogh

Și o singură cădere

Cum am spus, de Sus în jos-

Cerul meu plus alte șapte,

Nu mai știu cu ce folos!

Se va fi-ntâmplat, crezi oare,

Să-nvățăm ce-n carte spun

Înțelepții ori rabinii,

Sau... măcar vreun taciturn,

A-nsumat din sine însuși,

Ca poveste pe vreun stei?

Șapte nopți, șapte suspine

Scutur florile de tei...

Între mine și-ntre tine

Nu e loc de epilog,

Doar cuprinsul șade bine-

Apogeu cu decalog,

Până când în zori de ziuă

-alintată, cum mă cerți-

Să învăț, să-nveți Iubirea

Din iubire...Și să ierți!

 Shanti Nilaya

Declaratie de dragoste

Esti Tu...

ZÂMBET DE IARNĂ

Desculță de așteptări caut colțul ierbii

În iarna cu chiciură pe ram,

În tăcere ascult cum se-ngână cerbii

Când țurțurii dezgoliți mustesc la geam.

Clipe haotice se zvârcolesc în iarna albă

Prin gânduri răvășite în besmetice căutări,

Cu vise înșir speranțe în aleasă salbă

Peste oceane întinse, mări de așteptări.

Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig

Într-o lume absentă de durerea ta,

Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip

Topind nămeții cu căldură din inima mea.

Cenușă adun... renasc din propriul scrum

Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale,

Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum

În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,,

 Valentina Geambașu

ISSN2359-7593 10.01.2016

Foto internet

Toamna Vietii

Versuri GEORGETA DARIE

Cantautor Florin Tutuianu

Dedicatie

Cât iubesc!

Cât iubesc făptura ta

de copilărie plină,

gestul mic care închină

frumuseți la nimenea

și cum dar îmi faci din toate

pe al sufletelor drum,

să nu scriu tăcută-acum

pagini de singurătate...

Peste noapte, peste zi,

glasul tău ce îmi alină

umbre scoase la lumină

ca și când nimic n-ar fi

Iar de-ți zic, nimic nu-ți zic

căci și vorba cea mai pură,

zob se face în măsură

și din mult prea mult, nimic!

Cât iubesc să-mi pui în parte

Soare peste nori cu ploi,

sensul împărțit la doi,

când doar unul se mai poate

'...Și povestea s-a sfarșit!'

mâna ta îmi trece-n plete

nopți cu flori de violete

dintr-o carte... ce-ai citit...

 Shanti Nilaya