Versuri
Ecaterina Petrescu Botoncea.
Din tot ce-ti sunt, nu vreau sa-ti fiu uitare
O pata cat un vers in univers,
Pe talpi imi port reflexe de splendoare
Din coloritul sensului din mers.
Oglinzi mi-s ochii, in scaparari de zare,
Si maci de rasarit in asfintit,
Sunt coridorul lacrimii ce doare,
Sunt aburul cafelei din ibric.
Sunt cantec in cenusa, cuib de pasari calatoare,
Si tot ce prin iubire-am dobandit,
Sunt semn de cruce-n binecuvantare,
Desertice comori, comori ce-am risipit.
Si sunt stravechi, sunt in asteptare
In semnul infinit ce nu mai doare,
Si sunt stravechi, sunt in asteptare,
Femeie esti in semnul infinit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu