vineri, 11 iulie 2014

TEO POPESCU


*SCRÂŞNETUL ECOULUI *

Am să adorm înaitea râului...
Până când îmi aud scrâşnetul ecoului
Îmi împart rădăcina cu pietrele
Mă petrec cu frânghiile timpului.

Lumina caldă în contrastul profund
Trece prin orice spectru de culori
Peste trupul meu la ţărmul de alb şi negru
Ce în tăcere ar vrea să strălucească.

O strălucire de vis pe retina ochiului
Spre orificiile de ventilaţie ale eternităţi
Sub vraja dintr-e posibil şi imposibil de cuvinte
Beau rouă de fraze din apă cu dragoste.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu