TOAMNA VIEȚII

TOAMNA  VIEȚII

Iubitul meu, e vara pe sfârșite

Flori mai puține, frunze ruginite,

Copacii goi cuprinși de întristare

Și noi, doi visători...două pahare

Ce risipesc miros de struguri copți

Și dulci ca vinul din uitate nopți...

Iubitul meu, în ce ne vom preface

Când iarna grea în fulgi ne va desface

Și de urgia aprigei ninsori

Abia ne vom atinge uneori

Iar oamenii nu vor putea să vadă

Decât o lună, sus, și-n rest zăpadă ?

Georgeta Darie