Mă iartă inimă, mă iartă!
Căci s-a-ntâmplat ca într-o doară,
Să port spre tine ce e ceartă
Și tot ce-n lume-aș vrea să moară;
În zilele ce-s ieri,... mă iartă
că am vazut Casa Cerească
și nu te-am nimerit pe poartă
și te-am dat lor... să te rănească ...
Cum te-au iubit, cu ce masură,
Și cum te-am pus răscrucii Sale,
Mă iartă, inima mea pură,
Că n-am știut mai bună cale
Urmeaza-mă!...bătăi să-ți iasă
din toți atomii tăi, fii vie,
Urmează-mă și nu mă lasă
Ca pasăre,...în colivie... !
Când fi-va să mă-ntorc și poate,
În fața Sa să spun... 'mi-e bine
pentru că-n drumurile toate
am luat și inima cu mine-
și n-am trecut de multe vămi
mai goală decât m-ai făcut...
Te uită, Doamne, câte-s răni
Și...cât de multe m-au durut'
Mă iartă chiar de noaptea pusă
În scrisul din aceste versuri,
De clipa-n veșnicie dusă
Si de-un ocean, ... de ne-nțelesuri!
Shanti Nilaya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu