Percepții

Pictam același colțișor de lut

din închisoarea gândurilor noastre,

eu c-un penel de zâmbet priceput,

tu în nuanțe mai mereu albastre.

De ce vedeam cu totul diferit

această ramă simplă, de-ntâmplare?

N-aveam același unghi pentru privit.

Tu zăreai umbra, eu -partea cu soare.

Pictam senină, încruntat pictai

și norii tăi se îmbulzeau pe pânză

că-ntunecau și partea mea de rai

și nu-mi mai reușea măcar o frunză.

Te-ai lămurit și tu într-un târziu

că-i important ce-alegi în orice clipă

și n-ai mai diluat cu cenușiu

nici-un pigment cu aripi de risipă...

 Aura Popa

Sursa foto: Internet