INCA...

Încă…

Adun cuvinte pe-o câmpie ninsă.

Într-un buchet imens strâng flori de gând

Înzăpezite-n iarna greu convinsă

Să-şi pună numai hainele de rând

Ca să postească geruri şi să tacă

Măcar un vis. Mă-ncurc în rugăciuni

Când îmi devine aura opacă.

Scriu pe zăpada vremii cu tăciuni

Un drum fără mânie, fără teamă

Înspre povestea cuibului pustiu

Şi număr trepte încastrate-n ramă

De gheţuri către cerul arămiu

Pe care zborul şi-a-mpietrit uimirea.

Adun cuvinte ca să ţi le-nşir

Într-un poem rotund la împlinirea

Unui alt an de când mi-eşti elixir…

Aura Popa

Sursa foto: Internet