Colindul lacrimei

Printre nămeţi murdari, ai unei lumi nătânge,

Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,

Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,

Ascuns pe-un colţ de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinţii azi uitaţi

În case unde-n ziduri cresc griji şi suferinţe,

Întroieniţi de ani, de dor crucificaţi,

Aşteaptă-al lor sfârşit ca ultime dorinţe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet

Acolo unde-s îngeri pe viaţă condamnaţi

Să-şi ducă viaţă singuri, al neiubirii zvârlet,

Copii fără de nimeni... de aripi retezaţi.

Voi colinda cu gândul pe cei plecaţi departe,

În lumea fără vise... făcută doar din lut,

Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,

Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.

Şi la sfârşit... pe voi, să vă aduc speranţe

Că încă mai sunt şanse să devenim mai buni,

Că-n lumea asta mare şi plină de nuanţe,

Mai ninge şi cu alb… ninsoare cu minuni.

Angelina Nadejde

versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"