Dar merg...
Mi se desface sufletul în rouă
Și carnea se desface-n stele, roi
în vene curge zvon de Lună nouă,
trei pași mă duc, Iubire, înapoi;
Cu primul, să te-ating încă o dată
(pe chipul tău din zori, albi
trandafiri!)
cu-al doilea, să dezleg din viața toată
ce-a fost al tău în mine, ce respiri
ori ce al meu în tine somn își face
-nu vezi că toate-s împărțiri la trei?!-
doi ochi ai tăi cu cerul care tace,
peste lumina verde... dintr-ai mei...
Și cât îmi pare de nevinovată
aceasta boală-n care drum petrec,
că tot iubesc, deși... nu mai am soartă
și merg de una singură...Dar merg!
Shanti Nilaya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu