Daniela Gherasă - Poezii

Sculptări de sine

Mi-ai conturat portretul în chip de amorfie

Având drept șevalet a dragostei chimie

Fără a uzita de mâini sau de privire

M-ai așternut pe coala destinului de sine.

Mă scrii cu vibratorii angoase de expir

Din care sorb dulceața amorfelor trăiri

Dintr-un festin de clipe scăldate în delir

Sub conformări de pașnic amor sculptat divin.

Infinit

Stau închisă-n întuneric...

Timpul parcă s-a pierdut,

Pe înalt picuri de stele

Iar în larg fulgerul mut.

Cântă desuet doar valul

Unei mări ascunse-n plic

De pământ și cer năvalnic

Ce-i strunesc ritmul avid.

Eu doar tremur de dorință

Prinsă-n amorțeli de script,

Sub condei astâmpăr patimi

Valului pierdut în timp.