luni, 30 noiembrie 2015

Să nu-mi mai ardă dorul,... aripa


Să nu-mi mai ardă dorul,... aripa

E ceasul când se nasc în ceruri stele
Și rânduri pun pe-al foilor delir
Nu-i nimeni treaz în gândurile mele
Și mă arunc în mări cu albe vele,
Printre jeliri și versuri de Kabir...

Se varsă călimara cu ispita-
din marea mea rămâne doar un hău
Și ca și cum s-ar inventa sanscrita
versetelor, din nou, Bhagavad Gita
Se țese-n noapte-adânc, numele tău

Nu-mi spune ceasul, timpul cum socoate
În loc de felinare aprind pași!
Alerg, te strig prin foile de carte
Cu tresărirea că...nu se mai poate
Să te culeg din ce doar urmă lași

Iar ochi de-oglinzi privesc după perdele
cum degete răsfiră vânt...Nu ești!
Un fir subțire vine dintre stele-
Creionul Lunii, vâslă la galere
Și-mi scrie chipul tău pe la ferești;

E-un vis în vis, un tremur ce străbate
Uitarea, cheie-ascunsă undeva
Și-l smulg din mine- fluture de noapte-
Aici acum atunci și-n altă parte,
Să nu-mi mai ardă, dorul, aripa!

 Shanti Nilaya

joi, 26 noiembrie 2015

Și voi pleca...




Și voi pleca...


Și voi pleca.Tu nici n-o să-ți dai seama
Vei spune...'pare că și vântu-a stat!'
Nu vei simți nici frigul și nici teama
Că ieri... din azi, eu nu te-am sărutat

Îți vei striga pe coridoare multe
Hainele cuvinte din tăceri
Dar cine fi-va-n ele să asculte?
Sărut furat din azi...și lipsă ieri...

Nu, nu vei crede că îmi port grădina
Sub pleoapă, unde zorii m-au găsit
când tu mă căutai; va sta lumina
Ca inghețată-n minus infinit,

Ce o vei râde-n zări de iarnă doară-
zăpezile și norii te vor ști...
Dar nu vor înțelege-a câta oară
Din viață-n viață, iar, te voi iubi!

Shanti Nilaya

marți, 24 noiembrie 2015

Gând între anotimpuri - 2



Gând între anotimpuri

În fața mea e iarăși o răscruce
și nu știu pe ce drum să o apuc
dar pe oricare-aș merge,-aceeași cruce
pe umerii-mi de gânduri o să duc.

Foșnesc alături frunzele, a toamnă
cu scânteierea vieții la final
și să pășesc cu grijă mă îndeamnă
peste covorul lor, de-acum banal.

Îngână vântul încă o poveste
cu înnorări și oaze de senin,
o scrie-n crengi, pe lunci, pe văi, pe creste
și pe hârtii de cer cu font aldin.

În fața mea e o restriște nouă
și-s nevoită iarăși să aleg
un drum, drumul cel bun din astea două
dar de tumult oricum nu mă dezleg...

 Aura Popa, 23. 11.2015

Sursa foto: Internet

Si daca ai cazut....


ZBOR FRÂNT



Zbor frant


Cum să pot spune, ochilor mei trişti 
că eşti aievea, dacă nu exişti ? 
Sunt plin de sentimentul meu eteric, 
dar pot să văd în jur doar întuneric ! 

Cum pot fi casă dacă rătăcesc? 
Spun adevăruri dacă nu grăiesc? 
Sau cum pot spune, ochilor mei trişti 
că eşti aievea, dacă nu exişti ? 

Mă scrie timpul, tâmplele mi-a nins, 
doritul astru, pentru mine-i stins. 
Sunt plin de sentimentul meu eteric, 
dar pot să văd în jur doar întuneric. 

În întuneric poţi să vezi în tine, 
nu-s orb, viaţa nu mă mai conţine! 
De ce-mi sunt astăzi, ochii iarăşi trişti? 
Ai fost aievea, dar nu mai exişti!  

Autor: Ovidiu Oana Pârâu  

Vânt de vise...



Vânt de vise...

Când timpul toamnei se dezminte
În stropi de ploi căzuți intens,
Iubiri ce nu pot fi rostite
Dezleagă norii albi de sens

Și fie numai până-n poală
De cer, arsură pe dorință,
Să ducă-n sine neagra smoală
Din primii fulgi...de suferință...

Acolo, palma ta Iubite
Să-mi prindă fluturii de noapte-
Iubiri ce nu pot fi rostite
Și să le ningă-n altă parte,

Pe alt meridian mai liber
Sub alte tâmple-n rame scrise...
Mă du pe mine, vânt ce spulber,
Te du pe tine, vânt...de vise!

...Când timpul iernii se dezminte
De tot ce-a fost menit să cadă,
Îți voi trimite iar cuvinte
Din fulgi- Iubire de zăpadă...

 Shanti Nilaya

duminică, 22 noiembrie 2015

TU...



Tu

Te-ai născut să-mi fii mie iubire
Eu câmp de maci, tu ploaia mea cu soare
Un curcubeu aşezi pe-a mea-nflorire
Eşti roua mea, sunt macul tău în floare!

Tu te-ai născut să fii ţărmul pe care
Eu marea ta, mereu neliniştită
O îmbratişezi când vezi furtuni în zare
Iar eu îmi aflu tihna fericită!

Tu te-ai născut să-mi fii lumină
Când mă trezesc cu năluciri în noapte
Mă înveleşti cu linişte deplină
Şi mă adormi în dezmierdări şi şoapte.

Tu te-ai născut să fii pământu-n care,
Eu am crescut şi am lăsat mireasma
De iasomie dulce, ameţitoare,
Îndrăgostit de mine toată viaţa.

Tu te-ai născut să fii cel pentru care
Eu am rodit din dragoste copii!
Să fie peste apusuri - alinare
Şi câmpului de maci - zorii de zi!

 Angelina Nadejde

Nu mai avem timp...


Ileana Vest

Nu mai avem timp...

Atâta nepăsare și parcă nu ne-ajunge
Mai ridicăm ici,colo câte-un zid
N-am loc în gândul tău,tu într-al meu ai plânge
De aceea-încerc mai rar să te cuprind.

Ne măsurăm și pașii cu tot cu umbre-înalte
Ai mei șovăitori,ai tăi mai rari desigur
Lăsăm ca niște haine patimile-n noapte
Pe care nu le mai îmbracă anotimpul.

Facem schimb de lacrimi fără să știe nimeni
Ne coasem zâmbete ca îmbrăcămintea nouă
Păstrăm în samovare din dimineți de-armindeni
Un strop de-absint și-l facem pe din două.

În zdrăngănit de lanțuri se zbate-n beci iubirea
Am zăvorât-o ,de ea nu avem timp
Privim atenți spre mâine și ne-am uitat menirea
Nu-ți dau să-mi dai,iubirea nu-i un schimb.


De mult...



De mult...

Nu te-am văzut zâmbind de mult
Poate ai uitat și cum se face
În care scoică şi care carapace
Ascunzi cuvântul meu durut...?

Nici nu mai știu azi câți ani ai
Prin ce unghere sau firide
Păstrezi un gând ce mă cuprinde
Chiar, pe aceeași stradă stai...?

Nu te-am mai auzit de mult...
Se-aștern tăceri ,ferestre îngheață
Rămân prezentă în post față
Într-un album...tu l-ai văzut...?


Ileana Vest

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Jurj Catalin Shine - All of me (John Legend Cover)


Sufletul meu, laguna




Versuri Ileana Vest
Cantautor Florin Tutuianu

Alt timp



Alt timp

Răvașul meu e către tine-
Trasez din nou meridiane,
Să-mpart Pământul mult mai bine,
S-ajung să-l pun în a ta cale

și… mov crenguțelor ce încă
În toamnă sunt reale, fac.
Pe-o pagină mult mai adâncă,
Să-ți înflorească... liliac!

Mi-e dor să fiu a ta și-a mea
Măsurile să ți le-ncurc,
Să dorm în respirația ta
Și-apoi în mine să mă duc,

Să stric în lume minutarul
Din timpul linear ce curge,
Să-ncalc trecutului hotarul
Și să îi fac un cer mai dulce

Pe el, cu stele să-nflorească
Din pură respirația ta-
În nopți cu mine te-nvelească,
Doar roua, ce mi-e lacrima...

Eu azi scriu litere invers
Și pașii mi-i petrec în spate
Să te-ntâlnesc acolo-n vers,
În timpul ce nu se mai poate

și-n dor! nu-i dor din cel ce doare,
E Sfântă-n el Iubirea mea
Mai mult, o sincronicitate
În care uit…a respira…

Shanti Nilaya

joi, 19 noiembrie 2015

Asculta-mi iubito chemarea...



PRIMA AUDITIE
Versuri Georgeta Darie
Cantautor Florin Tutuianu

Mario Ovidiu Madius -Moln Clouds



IARNA DEVREME... - Cornel Bucsa & Florin Tutuianu




Să fiu muza ta



Să fiu muza ta

Văd litere în jocul vieţii! Parcă
nici nu-s a mea, eu nu-mi mai aparţin
Mă-ntreb „ce este“ şi „ce-ar fi“, şi...„dacă”
Concentric, care-i rostul să revin?

Astăzi, acolo, undeva, niciunde
În stări elucidate de mister,
Mă caut...Nuferi albi, corpusculi, unde,
Alcătuiesc bucata mea de Cer.

Las paşii pe nisipul de pe plajă
Să-mi amintesc de tine, suflet pur!
Cândva îţi căutam ca într-o vrajă
Scoici colorate-ntr-un ocean de-azur

…Şi plec din gândurile mele toate
Îndrăgostit-aici şi-acum...Aş vrea
Să uit ce-am fost şi să devin în noapte
Supraluminic Gând, din Mintea Sa!

Când te trezeşti în zori, scăpaţi în goană,
Cu un tic-tac de inimă, hai-hui,
De caii cosmici ca pe-o amazoană
Să mă desprinzi...Şi-n carte să mă pui!

 Shanti Nilaya

miercuri, 18 noiembrie 2015

Helene Fisher



Vals în toamna vieții



Vals în toamna vieții

Nu-mi frânge visul,
nu ucide clipa!
Vreau să zbor chiar dacă
aripa-mi
sângerează;
să te cânt în vise
şi să te plâng
de bucurie.
Lacrimile mele îţi vor dărui
un curcubeu
de speranţe.

Spune-mi,
că sunt frumoasă,
chiar dacă mi-au apărut
ghiocei la tâmple.
Poţi să şi minţi din dragoste
pentru mine;
eu voi crede
că încă mai sunt.
Voi înflori în toamnă,
precum cireşul
din faţa casei noastre,
primăvara, şi am să fiu,
doar pentru tine,
mireasa de flori
pentru valsul
vieţii în doi.

 Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Pictura:Vlad Gurye

Grădina ta...


Grădina ta...

Grădina ta, Iubire, nu o ştiu
Tu-mi spui de ea ca de un adevăr
E prea devreme sau e prea târziu
Şi flori de măr îmi ningi de-acolo-n păr.

Cu ochi-nchişi, văd cum alei strecoară
În timp ilogic pasul tău fugar
Şi nu e dimineaţă şi nici seară
Şi nu există nici un fus orar.

Prin porţi de cer, haotică mişcare,
Lumini şi umbre peste tine vin
Tu îţi fereşti privirea-ntrebătoare,
Spre flori de măr...Cad frunze de pelin.

Aşa te treci, prin frământări şi vise,
În dulce, alb şi miros ca din rai,
Cuprinsuri noi în cele necuprinse
Când sens Iubirii noastre iei sau dai.

Şi-ţi simt pe piele calda răsuflare
Chemare-ţi sunt şi tu chemare-mi eşti,
Din flori de măr privesc întrebătoare
Să simt cum te iubesc şi mă iubeşti!

Văd totu-n tot, fac parte din poveste,
Eşti tu cu mine, sunt Iubita ta
Şi ce nu ştii, dar simt şi simţi că este,
E mâna care scrie... „Va urma”.

 Shanti Nilaya

marți, 17 noiembrie 2015

CE TOAMNA...


Boris Ioachim - Cum să te-ntreb, iubito…


Cum să te-ntreb, iubito…

Cum să te-ntreb, iubito, ce mai faci?
Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci
Ca să trezească-n mine vreun fior –
Sosit-a timpul sterp al brumelor.

Şi ceţuri grele peste lume cad…
Eu, rătăcind, sleit, pe-al vieţii vad
Nu întrevăd lumini, nici ideal
Căci tot mai rece-i recele real.

Am obosit să tot trăiesc sub ierni…
Tu, cred că vise, încă, tot mai cerni
Şi planuri, bănuiesc, că mai croieşti
Visând o lume dulce – ca-n poveşti.

Eu nu mai port în mine nici un vis
Mă prăbuşesc, trăind în compromis
Căci se lungeşte – atât de grosolan! –
Trena minciunii, de la an la an.

Geam nu privesc; deja, la mine-n suflet,
E ceaţă şi-al urâtului răsuflet…
Tu mai visezi frumos? Ce bine ar fi
Cu tine să visez – cât te-aş iubi!

Dar cum să-ntreb, iubito, ce mai faci?!
Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci
Ca să trezească-n mine vreun fior –
Sosit-a timpul sterp al brumelor…


luni, 16 noiembrie 2015

Toamnă vinovată de Iubire !


Toamnă vinovată de Iubire!

Mi s-a dus Iubirea mult prea sus
și-a rămas în urma ei o pată
ca un soare roșu la apus,
toamnă de plecare vinovată

Cu un așternut din cețuri reci
îmi acoperi patul și mă doare
Din convoaie, oare, câte zeci
de priviri se-ntorc în căutare?

Merg pe urmă-n calea ta de sfinți
-numai tu puteai să îmi fii Lună-
pentru cine astăzi te mai cânți,
toamnă, cu tăcerea împreună,

pentru cine cu parfum mă dai
scuturat din clăi de fân- mireasmă...
Și din cerul tulburat de rai,
pentru cine plouă cu aghiasmă ?!

Peste ochii tăi s-a pus potop,
Dorul meu se zbate printre stele;
Sun și eu cu galbenii în snop,
toamnă din lavandă și nuiele

Dar de ce mă strigi cu pomii goi
(unde cade-o frunză, pun o floare!)
Pentru cine astăzi te despoi,
toamnă vinovată de plecare...

Mi s-a dus Iubirea mult prea sus
și-am rămas în urma ei, o pată-
ca un soare roșu la apus,
toamnă de Iubire... vinovată!

 Shanti Nilaya