Și mă trezesc spunându-ți... te iubesc!

Și mă trezesc spunându-ți... te iubesc!

E ziua-n care nu mi-ai scris cuvinte

Mă uit mirată, deşi ştiu că pleci

Şi descifrez din gândul tău, din minte,

Silabe calde şi silabe...reci;

Să aflu de ţi-e clipa-nsingurată,

Sau de eşti bine, râzi şi-ţi e uşor

Din mine parcă pleci întâia dată –

Din mine-aş vrea să plec, şi-aş vrea să zbor!

Alerg pe drum. Urc dealul cu fantasme,

Simt marea de copaci albiţi suind

Spre ceruri, dulci miresmele albastre:

În iarba dealului vreau să mă-ntind...

Inflorescenţe vii cum creionează

În aer chipul tău tăcut, privesc

Din lac scântei în ochi îţi luminează

Şi mă trezesc spunându-ţi...te iubesc!

M-adun prin gânduri, lumea mi-e străină,

În mine tu şi numai tu respiri

Iubitul meu, faci parte din grădină

Şi mă aştept să râzi cu trandafiri.

Îmi place să te-nvăţ pe dinafară,

Clepsidra să ţi-o-ntorc în timp, invers

Să-mi fii bărbat, femeie să-ţi fiu iară

Şi-ntr-un poem profund... un ultim vers.

 Shanti Nilaya