ZBOR FRÂNT

Zbor frant

Cum să pot spune, ochilor mei trişti 

că eşti aievea, dacă nu exişti ? 

Sunt plin de sentimentul meu eteric, 

dar pot să văd în jur doar întuneric ! 

Cum pot fi casă dacă rătăcesc? 

Spun adevăruri dacă nu grăiesc? 

Sau cum pot spune, ochilor mei trişti 

că eşti aievea, dacă nu exişti ? 

Mă scrie timpul, tâmplele mi-a nins, 

doritul astru, pentru mine-i stins. 

Sunt plin de sentimentul meu eteric, 

dar pot să văd în jur doar întuneric. 

În întuneric poţi să vezi în tine, 

nu-s orb, viaţa nu mă mai conţine! 

De ce-mi sunt astăzi, ochii iarăşi trişti? 

Ai fost aievea, dar nu mai exişti!  

Autor: Ovidiu Oana Pârâu