Toamnă vinovată de Iubire !

Toamnă vinovată de Iubire!

Mi s-a dus Iubirea mult prea sus

și-a rămas în urma ei o pată

ca un soare roșu la apus,

toamnă de plecare vinovată

Cu un așternut din cețuri reci

îmi acoperi patul și mă doare

Din convoaie, oare, câte zeci

de priviri se-ntorc în căutare?

Merg pe urmă-n calea ta de sfinți

-numai tu puteai să îmi fii Lună-

pentru cine astăzi te mai cânți,

toamnă, cu tăcerea împreună,

pentru cine cu parfum mă dai

scuturat din clăi de fân- mireasmă...

Și din cerul tulburat de rai,

pentru cine plouă cu aghiasmă ?!

Peste ochii tăi s-a pus potop,

Dorul meu se zbate printre stele;

Sun și eu cu galbenii în snop,

toamnă din lavandă și nuiele

Dar de ce mă strigi cu pomii goi

(unde cade-o frunză, pun o floare!)

Pentru cine astăzi te despoi,

toamnă vinovată de plecare...

Mi s-a dus Iubirea mult prea sus

și-am rămas în urma ei, o pată-

ca un soare roșu la apus,

toamnă de Iubire... vinovată!

 Shanti Nilaya