miercuri, 25 iunie 2014

TEO POPESCU


Poezia sufletului meu
*ÎN UMBRA LUMINII*

Îmi place lumina
de la umbra zilei
când pleoapele mele
îşi caută cuibul
în mirajul perpetuu
dar nu ajung
decât la un ecou
de sensuri..
risipindu-mi fiinţa.

Cu pleoapele închise
ştiam că mai pot surâde
mă aninam...
ca un fluture
zburăm fără aripi
în adâncimile dimineţii
mă răsfrângeam în cute
spărgând porii zilei
divizandu-mi sufletul.

Nu pot să mai zbor
cu o aripa frântă
o parte din mine
încă vibrează
în visele mele
încerc să zbor
cu aripa bună
dar nu întâlnesc
decat suprafeţe dure
îmi este frică
să nu cad...
în frigul dintre astre.

Am ochiul deschis
şi încă veghez
spunându-mi mereu
vreau să zbor
din noapte
in spuza dimineiţii
prin licorile albe
in cuibul liniştii
spre multă lumină...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu