Dacă...
Doamne,
dacă aş mai trăi
o viaţă,
n-aş pierde nici
o zi în care
să nu mă bucur de
copilărie.
N-aş adormi fără
îmbrăţişarea îngerului
cu chip de mamă
şi povestea
ei de seară.
Aş creşte şi aş
înflori doar pentru cine
merită să
înfloresc.
Aş implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit
de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni
gesturi,
vorbe,
tăceri.
Rănită nu va mai
avea putere
să iubească.
Ochilor le-aş
porunci
să-şi zidească
lacrimile de suferinţă
iar eu îi voi
spăla cu bucuria de pe chipurile
oamenilor buni.
Mâinilor,
să dăruie
mângâiere
şi să ridice pe
cel căzut.
Sufletului i-aş
cere
smerenie
căci de aici vin
toate;
dragostea,
bunătatea şiînceputul
înţelepciunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu