Irina Nedelciu

Iubirea uitării

Ramuri de vremuri cu rădăcini de iubire,

Îmi sunt acum simple amintiri divine

Ce-mi hohotesc prin ploile de fulgi,

În albul lor, iubite, văd doar rugi.

Acum în iarnă toate-s despuiate

Şi Crivăţul îmi dă puţin dreptate,

Doar zâmbetul mai plânge obosit,

În suflet, tare mult te-am mai iubit!

Acele clipe, astăzi... au trecut,

Tristeţea nu mai ţipă...mi-a tăcut,

Doar inima îmi mai suspină aberând

Când visul o trezeşte, fredonând.

Dar nu-i nimic pe lângă tot ce-a fost!

Acum uitarea mi-a adus un adăpost,

E împodobit cu arbori de mălin

Ca-n noul an să râd iar cristalin.

Violetta Petre

Voi auziţi copacii?

Voi auziţi copacii cum plâng de nelumină?

I-am îmbrăcat în doliu şi i-am hrănit cu vină

Şi de-ar putea vreodată s-ajungă pân' la ei

Lumina s-ar opri în lacrimi de femei

La poale de Carpaţi, pe dealuri dând poveţe

Pământului, copacii orfani cum să-i răsfeţe;

Că le-am furat pădurea şi ramuri şi inele

Şi... dac-am fi făcut ceva frumos cu ele!

Voi auziţi suspine din cioturi de pădure?

Cine-a lăsat, ca frunzei, o ramură sa-i fure?

Să n-aibă braţul ei pe care să suspine

Când ploile nu vor un dor să îi aline?

Cu rădăcini înfipte adânc în piatra rece

Mormântul le-a-nghiţit şi sevele... şi trece

O altă lume sumbră, un alt deznodământ

Al unor minţi bolnave ce nu mai au cuvânt...

Voi auziţi copacii cum rugă înfloresc

Într-un decor albastru şi verde şi firesc?

Oricât i-ar vitregi de munţi şi de păduri

Iubirea pentru verde nu poţi să le mai furi...

Căci rădăcina vie mai dăinuie cuminte

Acolo în adâncuri în recile morminte...

Şi blestemată-i mâna ce-a rupt un zbor spre cer

Când sunt atâtea ramuri şi tot atâtea pier...

Lăsaţi copacii liberi, să moară când vor ei

Şi nu vă erijaţi în, lumea verde,-n zei!

NARCISA IRINA SIMINIUC

TEO POPESCU

Poezia sufletului meu

*ÎN UMBRA LUMINII*

Îmi place lumina

de la umbra zilei

când pleoapele mele

îşi caută cuibul

în mirajul perpetuu

dar nu ajung

decât la un ecou

de sensuri..

risipindu-mi fiinţa.

Cu pleoapele închise

ştiam că mai pot surâde

mă aninam...

ca un fluture

zburăm fără aripi

în adâncimile dimineţii

mă răsfrângeam în cute

spărgând porii zilei

divizandu-mi sufletul.

Nu pot să mai zbor

cu o aripa frântă

o parte din mine

încă vibrează

în visele mele

încerc să zbor

cu aripa bună

dar nu întâlnesc

decat suprafeţe dure

îmi este frică

să nu cad...

în frigul dintre astre.

Am ochiul deschis

şi încă veghez

spunându-mi mereu

vreau să zbor

din noapte

in spuza dimineiţii

prin licorile albe

in cuibul liniştii

spre multă lumină...

SILVIA MILER

Galea Gabriela

Să înţelegi un suflet de femeie

Să ai curajul doctor să îi fii

Şi să mai crezi că ai găsit a vieţii cheie

Of,tinere cât de nebun mai trebuie să fii!

Aş vrea …şi Doamne ce-aş mai vrea să spun

În fiecare zi şi oră şi secundă,

Că nu o am decât pe Ea în gând,

Iar acest gând,tot sufletu-mi inundă.

Dar dragostea e oarbă şi câteodată surdă,

Tu strigi la ea şi tot îi faci cu mâna

Dar ea, nici nu vrea să te mai audă

Şi-ţi spune să mai laşi puţin minciuna.

Iau ziua de pe urmă şi ziua de început,

Iar între ele,acele zile când tu m-ai uitat

Şi-am să le dau, poate, cu împrumut

Acelui suflet, pe care totdeauna, l-am visat.

Şi n-am să te mai caut niciodată,

Voi vinde dragostea pe nişte mărunţiş

Şi voi rămâne cum am fost odată,

Uitându-mă la tine, când mai pot, pe furiş..

Angelina Nădejde

Dacă...

 Doamne,

dacă aş mai trăi o viaţă,

n-aş pierde nici o zi în care

să nu mă bucur de copilărie.

N-aş adormi fără îmbrăţişarea îngerului

cu chip de mamă şi povestea

ei de seară.

Aş creşte şi aş înflori doar pentru cine

merită să înfloresc.

Aş implora inima să nu bată cu putere

la orice fâlfâit de aripă crezând

că este iubire.

O vor răni gesturi,

vorbe,

tăceri.

Rănită nu va mai avea putere

să iubească.

Ochilor le-aş porunci

să-şi zidească lacrimile de suferinţă

iar eu îi voi spăla cu bucuria de pe chipurile

oamenilor buni.

Mâinilor,

să dăruie mângâiere

şi să ridice pe cel căzut.

Sufletului i-aş cere

smerenie

căci de aici vin toate;

dragostea,

bunătatea şiînceputul înţelepciunii.

Primeşte-mă...

PRIMA AUDITIE

Versuri - Irina Nedelciu

Cantautor - Florin Tutuianu

             http://youtu.be/_2KCyMQ0VEY

Shanti Nilaya

...adânc de mare

Eu nu mai știu să mă mai uit în zare-

mi-s ochii plini de tine și nu-i cale,

O altă umbră sau o altă stea

din Ceruri pe Pământ , să pot vedea!

Mi-ndrept privirea, nu zic, ...mai fac roată;

Eterul ,ca pe lână-l torc să poată

o forma pentru mintea mea sa ia-

Dar, tot pe tine te cunosc, prin ea

Și de nu vii, de stai în loc, tresare

-ooo mintea mea, cu trup și suflet care

doar pași iți construiește în privire-

Iubirea mea, contur și ram subțire...!

Te înfloresc, pe-oglinzi cu abur scriu,

Din psalmi versete cum numai eu știu

Și-ți susur la ureche vechi descânt ,

...mă lași fără de suflu în cuvânt ;

Nu vreau ingenuncheată, nu vreau, nu !

Te văd, te-aud , în mine doar ești tu

Și... clopot bate-n uși de închisoare :

In Larg să mă revărs- adânc de mare...

Adrian Gelu Radu

Ești vis sau realitate?

 Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?

O vărsare de lumină albă pe pământ copt,

în crudul zilei și fierbinte timp de noapte,

ești semiluna ce zâmbetu-ți căprui adopt...

Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?

Alb hulub-gând printre stele de argint,

o voce blândă ți-s șoaptele fermecate

ce peste lunca mărilor mă sărută-n alint...

Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?

Spirite înrudite împletind tainicul zbor,

ca licuricii în dansul de aur, în afinitate

plutim curcubeul de fluturi în sobor...

Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?

Îmbrățișate petale, fluturi-n vară oriunde,

sunt aripi vibrante din coconul iubirii etalate,

e sămânța amorului ce nu putem ascunde...

Shanti Nilaya

si ma trezesc spunandu-ti...te iubesc!

E ziua-n care nu mi-ai scris cuvinte…

Ma uit mirata ,desi stiu ca pleci,

Si descifrez din gandul tau, din minte,

Silabe calde si silabe reci…

Sa aflu de ti-e clipa-nsingurata,

Sau de esti bine , razi si-ti e usor...

Din mine parca pleci intaia data-

Din mine-as vrea sa plec,si-as vrea sa zbor !

Alerg pe drum...Urc dealul cu fantasme,

simt marea de copaci albiti suind

spre ceruri , dulci miresmele albastre…

In iarba dealului vreau sa ma -ntind!

Inflorescente vii ,cum creioneaza

In aer chipul tau tacut ,privesc…

Din lac scantei in ochi iti lumineaza

Si ma trezesc spunandu-ti…te iubesc!

M-adun prin ganduri, lumea mi-e straina...

In mine …tu, si numai tu respiri!

Iubitul meu, faci parte din gradina

Si ma astept sa razi cu trandafiri ;

Imi place sa te-nvat pe dinafara,

Clepsidra sa ti-o-ntorc in timp invers-

sa-mi fii barbat, femeie sa-ti fiu iara,

Si-ntr-un poem profund, un ultim vers…

Narcisa Irina Siminiuc

Sunt ultimul vers

dintr-un poem

de dragoste

ce face nota

discordanta

cu tipatul

pescarusului

rastignit

pe o coapsa

dezgolita.

Sunt ultima

neliniste

pierduta

printre ramurile

unei salcii

cu albia raului

secata.