Mario Ovidiu Madius -Moln Clouds

IARNA DEVREME... - Cornel Bucsa & Florin Tutuianu

Să fiu muza ta

Să fiu muza ta

Văd litere în jocul vieţii! Parcă

nici nu-s a mea, eu nu-mi mai aparţin

Mă-ntreb „ce este“ şi „ce-ar fi“, şi...„dacă”

Concentric, care-i rostul să revin?

Astăzi, acolo, undeva, niciunde

În stări elucidate de mister,

Mă caut...Nuferi albi, corpusculi, unde,

Alcătuiesc bucata mea de Cer.

Las paşii pe nisipul de pe plajă

Să-mi amintesc de tine, suflet pur!

Cândva îţi căutam ca într-o vrajă

Scoici colorate-ntr-un ocean de-azur

…Şi plec din gândurile mele toate

Îndrăgostit-aici şi-acum...Aş vrea

Să uit ce-am fost şi să devin în noapte

Supraluminic Gând, din Mintea Sa!

Când te trezeşti în zori, scăpaţi în goană,

Cu un tic-tac de inimă, hai-hui,

De caii cosmici ca pe-o amazoană

Să mă desprinzi...Şi-n carte să mă pui!

 Shanti Nilaya

Helene Fisher

Vals în toamna vieții

Vals în toamna vieții

Nu-mi frânge visul,

nu ucide clipa!

Vreau să zbor chiar dacă

aripa-mi

sângerează;

să te cânt în vise

şi să te plâng

de bucurie.

Lacrimile mele îţi vor dărui

un curcubeu

de speranţe.

Spune-mi,

că sunt frumoasă,

chiar dacă mi-au apărut

ghiocei la tâmple.

Poţi să şi minţi din dragoste

pentru mine;

eu voi crede

că încă mai sunt.

Voi înflori în toamnă,

precum cireşul

din faţa casei noastre,

primăvara, şi am să fiu,

doar pentru tine,

mireasa de flori

pentru valsul

vieţii în doi.

 Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"

Pictura:Vlad Gurye

Grădina ta...

Grădina ta...

Grădina ta, Iubire, nu o ştiu

Tu-mi spui de ea ca de un adevăr

E prea devreme sau e prea târziu

Şi flori de măr îmi ningi de-acolo-n păr.

Cu ochi-nchişi, văd cum alei strecoară

În timp ilogic pasul tău fugar

Şi nu e dimineaţă şi nici seară

Şi nu există nici un fus orar.

Prin porţi de cer, haotică mişcare,

Lumini şi umbre peste tine vin

Tu îţi fereşti privirea-ntrebătoare,

Spre flori de măr...Cad frunze de pelin.

Aşa te treci, prin frământări şi vise,

În dulce, alb şi miros ca din rai,

Cuprinsuri noi în cele necuprinse

Când sens Iubirii noastre iei sau dai.

Şi-ţi simt pe piele calda răsuflare

Chemare-ţi sunt şi tu chemare-mi eşti,

Din flori de măr privesc întrebătoare

Să simt cum te iubesc şi mă iubeşti!

Văd totu-n tot, fac parte din poveste,

Eşti tu cu mine, sunt Iubita ta

Şi ce nu ştii, dar simt şi simţi că este,

E mâna care scrie... „Va urma”.

 Shanti Nilaya

CE TOAMNA...

Boris Ioachim - Cum să te-ntreb, iubito…

Cum să te-ntreb, iubito…

Cum să te-ntreb, iubito, ce mai faci?

Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci

Ca să trezească-n mine vreun fior –

Sosit-a timpul sterp al brumelor.

Şi ceţuri grele peste lume cad…

Eu, rătăcind, sleit, pe-al vieţii vad

Nu întrevăd lumini, nici ideal

Căci tot mai rece-i recele real.

Am obosit să tot trăiesc sub ierni…

Tu, cred că vise, încă, tot mai cerni

Şi planuri, bănuiesc, că mai croieşti

Visând o lume dulce – ca-n poveşti.

Eu nu mai port în mine nici un vis

Mă prăbuşesc, trăind în compromis

Căci se lungeşte – atât de grosolan! –

Trena minciunii, de la an la an.

Geam nu privesc; deja, la mine-n suflet,

E ceaţă şi-al urâtului răsuflet…

Tu mai visezi frumos? Ce bine ar fi

Cu tine să visez – cât te-aş iubi!

Dar cum să-ntreb, iubito, ce mai faci?!

Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci

Ca să trezească-n mine vreun fior –

Sosit-a timpul sterp al brumelor…

Toamnă vinovată de Iubire !

Toamnă vinovată de Iubire!

Mi s-a dus Iubirea mult prea sus

și-a rămas în urma ei o pată

ca un soare roșu la apus,

toamnă de plecare vinovată

Cu un așternut din cețuri reci

îmi acoperi patul și mă doare

Din convoaie, oare, câte zeci

de priviri se-ntorc în căutare?

Merg pe urmă-n calea ta de sfinți

-numai tu puteai să îmi fii Lună-

pentru cine astăzi te mai cânți,

toamnă, cu tăcerea împreună,

pentru cine cu parfum mă dai

scuturat din clăi de fân- mireasmă...

Și din cerul tulburat de rai,

pentru cine plouă cu aghiasmă ?!

Peste ochii tăi s-a pus potop,

Dorul meu se zbate printre stele;

Sun și eu cu galbenii în snop,

toamnă din lavandă și nuiele

Dar de ce mă strigi cu pomii goi

(unde cade-o frunză, pun o floare!)

Pentru cine astăzi te despoi,

toamnă vinovată de plecare...

Mi s-a dus Iubirea mult prea sus

și-am rămas în urma ei, o pată-

ca un soare roșu la apus,

toamnă de Iubire... vinovată!

 Shanti Nilaya

Și mă trezesc spunându-ți... te iubesc!

Și mă trezesc spunându-ți... te iubesc!

E ziua-n care nu mi-ai scris cuvinte

Mă uit mirată, deşi ştiu că pleci

Şi descifrez din gândul tău, din minte,

Silabe calde şi silabe...reci;

Să aflu de ţi-e clipa-nsingurată,

Sau de eşti bine, râzi şi-ţi e uşor

Din mine parcă pleci întâia dată –

Din mine-aş vrea să plec, şi-aş vrea să zbor!

Alerg pe drum. Urc dealul cu fantasme,

Simt marea de copaci albiţi suind

Spre ceruri, dulci miresmele albastre:

În iarba dealului vreau să mă-ntind...

Inflorescenţe vii cum creionează

În aer chipul tău tăcut, privesc

Din lac scântei în ochi îţi luminează

Şi mă trezesc spunându-ţi...te iubesc!

M-adun prin gânduri, lumea mi-e străină,

În mine tu şi numai tu respiri

Iubitul meu, faci parte din grădină

Şi mă aştept să râzi cu trandafiri.

Îmi place să te-nvăţ pe dinafară,

Clepsidra să ţi-o-ntorc în timp, invers

Să-mi fii bărbat, femeie să-ţi fiu iară

Şi-ntr-un poem profund... un ultim vers.

 Shanti Nilaya