RIEN NE VA PLUS!
La masa tacerilor noastre, Rien du rien, ne va plus
Si-n jocul iubirilor sterpe, n-avem prin carti vreun atù.
Plusam, pe o suma abstracta, pe-o simpla bataie de cord
Si-n drumul de astazi spre maine; suntem clandestini, prinsi la bord.
Vom pierde, impinsi de orgolii, aceasta partida vitala;
Chiar daca prin carti, intamplarea ne-a dat, cate-o Quinta Royala.
Eu joc, sa castig o iubire. Tu joci, sa castigi...ce vrei tu...
Eu joc afirmatia pura. Tu, cartea aceluiasi:NU!
Nimic, in nimic se transforma;cand forma-i lipsita de fond;
Iar turul de gala al vietii, se-ncheie, la ultimul rond.
Eu stau pe un mal;tu, pe altul,
Iar podul, ce pare ca-i pod,
Nu poate lega impreuna, destinele noastre-ntr-un nod.
Ce trista-ntamplare stupida, ne-a-mpins fara rost, pe un drum?...
Am fost doua flacari albastre
Si-acum...doar o mana de scrum.
Dureri, fara numar, ne-ncearca cu-n prag al durerii major
Si-n vechea cutie-a Pandorei, incet si sperantele mor.
E praf, e pustiu si-ntuneric, pe drumul copacilor goi
Si-n noaptea tacerilor noastre, la joc, ne-am pierdut, noi...pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu