Anii mei
M-am hotărât dac-am să
pot
Să-mi vând din ani la
iarmaroc
Și dacă vreți îi dau la
troc
Pe o peniță și un toc
Pe-o carte și pe o țigară
Sau pe o coardă de
chitară
M-am hotărât ,dar stau un
pic
Nu fiindcă vreau să mă
dezic
Tu crezi că poți avea
câștig...?
Pe unii chiar aș vrea
să-i pierd
Pe alții încă-i mai
dezmierd
Ei cred în mine,eu îi
cred
Si de-i voi număra apoi
Așa cum vreau din doi în
doi
Ce se va întâmpla cu
noi...?
Ce se vor face ei orfani
Niște copii,atâția ani
Nu,nu-i dau nici pe
bani...!
Sunt carte deschisă
Mă simt mereu ca o carte
deschisă...
Puțini mă citesc,mulți mă
răsfoiesc
Pe o etajeră
uitată,prăfuită
Ție cititor poate mă
dăruiesc
Cineva îndoaie colțul
unei pagini...
Alții scriu dedicații pe
pagina-întâi
Sunt carte deschisă fără
imagini
Și între rânduri nu vrei
să rămâi
Sunt carte deschisă dar
tristă...
Doar cratimele mă mai
arată
Mă doare când mă
închizi...există
Și alte cărți...de aceea
nu-ți pasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu