Photo NET
singură lângă tine
ştii ce anotimp ne îmbracă
urăşti această întrebare
între noi tăcerea îşi are cerul
ei
plouă
streaşina infinitului ne este
adăpost
privesc
lumea-n care nu mai credem
dacă nu-ţi vorbesc nu sunt
plutesc pe aceleaşi freamăt
un singur pas
în aşteptarea atingerii
ajuta-mă să-mi găsesc
aripa pierdută
dor sclipirile din şoapte
drumul către tine
furnicar
vorbeşte-mi despre ce te gândeşte
deseneaza câteva rânduri
poate aşa mă priveşti o clipă
de câte ori în treacăt nu mi-ai
atins
disperarea fără să-i simţi
durerea
trăiesc depărtarea pe fire de
gânduri
spune-mi cât de aproape eşti
de soarele din privirea ta
ai spânzurat cuvinte la gura unui
abis
pe cer mândra lună
mă ascunde în spatele ei
am emoţii
orbit de lumină
adulmeci întunericul
ca o pasăre de pradă
aş vrea să zbor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu