Foto NET
tăcerea lacrimilor
în vază o lalea sângerie
început de anotimp
ziua a-11- a
aşezată în camera
neputinţei
al treilea pat de la geam
înconjurat de pereţi albi
pătaţi cu lacrimi
durere cocoţată
pe mijlocul trupului
constrângere trăită
într-o lume nemişcată
coada ochiului priveşte
un halat verde ce păşeşte
către storurile vieţii
lumină din lumină
o raza de soare alintă
aripi bolnave la căpătâi
dau drumul clipelor în
zbor
un cârd de eternităţi
pe un cer răsfrânt
îmbrăţişată de o umbra
albastră
ce-mi iubeşte lacrima
tăcerii
aici unde se vorbeşte
doar în şoaptă
mor şi trăiesc în acelaşi
timp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu