Photo NET
Elogiul iubirii
Privesc prin geamul ploii, în
uitare,
Şi-n zgomot de stropi căzuţi pe
cărare
Păşesc întristată în gând oropsit
Certându-mă-n minte de-al tău
negăsit.
În murmur de apă strâng haina în
jur,
Este frig, dar totuşi, încet te-conjur,
Să-ţi văd o privire la ceasul
târziu,
S-arunc doar o şoaptă să-nving un
pustiu.
Stau temeri la pândă în glasul
închis
Şi sufletul plânge, se vrea
redeschis,
Dar totul e vid în amurg
sângeriu,
Pastila-ţi iubirii e fum fumuriu.
Se sparge clepsidra de dorul
udat,
Secundele-mi zbor cu visul uscat,
În verde e ţipăt, durere şi plâns
Elogiu-al iubirii ce-adânc mi-e
pătruns.
Poezia nopţii
Pădurea verii mângâie amurgul
Şi bolta cerne noapte-ncetişor,
Pe pleoapele de creste suflă
vântul,
În murmurul de taină-al umbrelor.
Angelic printre lacrimi curge
gândul,
Răvaşele tristeţii nu mai dor,
Se luptă fericirea cu absurdul,
Iluzia tăcerii o ador.
Se stinge fără flacără trezirea,
Râd îngeri peste chipu-mi obosit,
Din ieslea cerului aud iubirea
Şi eu dansez cu visul... în
sfârşit.
