duminică, 29 martie 2015

În primăvara cu vreme caldă şi rece


Foto NET


În primăvara cu vreme caldă şi rece

Prin ochiul vieţii în clipe am rătăcit
Cu privirea ageră a timpului ce trece
M-am adunat din pulbere, din zenit
În primăvara cu vreme caldă şi rece.

Privesc în spate în gol şi plâng
Mă scald în lacrimi cu amintiri,
Mi-e dor de catecele păsărilor din crâng
În anotimpul vieţii şi al marilor iubiri.

Încă mai aud paşii grei ai trecutului
Cum calcă prin unghere de gând,
Păşesc pe obrazul sufletului, al pământului
Cu clipele ce se scurg rând pe rând.

Cu drag am strâns la piept SPERANŢA,
În nopţile reci şi triste, să mă încălzesc cu ea
Trăiesc de mână cu Dumnezeu, cu viaţa,
Pe aripi de suflet, în zbor cu tinereţea mea.

Visez, aştept zorii dimineţii însorite
Pe pat de gând cu primăvara mea şi a ta
Înfaşate în scutece de dor cu petale de crin iubite
Presărate cu flori de zâmbet a nu mă uita

Te caut în roua lacrimilor sfinte,
Rătăcesc prin răsărit de soare, în Lună
Răsfoiesc pagini de dor pictate în cuvinte,
Aşteptând primăvara vieţii să râdem împreună.

Valentina Geambașu

GARA...



Versuri - Catalin Dumitrean
Cantautor Florin Tutuianu

vineri, 13 martie 2015

ILEANA VEST - Alooo !!!...


Alooo !!!??

Eu ce mai fac? Nu cred că vrei să ştii....
Îi mulţumesc lui Bell fiindcă-a inventat
Nişte legături ,cu unul,celălalt...
De n-ar fi născocit era păcat
Pe cine-aş fi sunat în nopţi târzii ?

Eu ce mai fac ?Mă lupt cu amintiri
Iar vrăbiile parcă-ar şti chiar tot
Împart ziua de azi în câte pot
Îl categorisesc pe poştaş-un netot-
Fiindcă de-o vreme ....nu îmi mai scrii.

Eu ce mai fac ?Renunţ la indigo
Petunia din geam,văd,nu mai are flori
Nu-mi place ceaţa ce nu-mi lasă zori
Să-i străbat cu privirea şi uneori
Te întreb ce mai faci.Răspunde!Alooo!!!




Distribuita de Teodora Popescu

luni, 16 februarie 2015

Ovidiu Oana - parau * Ghiocelul si vantul


Ghiocelul şi vântul

Azi am pătruns sub mantia albită,
Peste natura toată risipită.
Să cat sub patul putred de frunzişuri
Cum germinează viaţa-n ascunzişuri.

- Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel.
Ajută-mă de vrei, căci măricel
Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină !
Putere n-am destulă-n rădăcină !

Suflând în pojghiţi, drumul i-am croit
Şi puiul de lumină-a răsărit
Îţind scufia-i albă înspre ceruri.
Dar, zgribulit, s-a-ntors pişcat de geruri.

- Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac?
Întreabă ghiocelul un gândac
Ce somnolent mişcase doar un pic.
- La ce-i afară, nu mai fă nimic !

Rămâi la locul tău şi fii deştept
Sau ia-te după mine! Eu aştept
Covorul alb, de tot să se topească,
Şi astrul, gerul tot să-l risipească !

Şi-a strâns corola dalbul ghiocel.
- Aşteaptă până-i fi mai măricel !
I-am spus eu, vântul, şi-am plecat pe-afară:
- De-abia-n trei zile fi-va primăvară!

Tu doar atunci arată-te la faţă !
Vesteşte abundenţa de verdeaţă,
Păstrându-ţi rostul tău de vestitor,
Răzbit prin al omătului covor.

- Îţi mulţumesc, plăpândă adiere!
mi-a spus. – Să te întorci cu-o mângâiere!
Pe toţi să ne cuprinzi din iarba deasă
Născuţii din zăpezi ce azi ni-s casă.

miercuri, 11 februarie 2015

Iarna devreme - Cornel Bucsa Biholar & Florin Tutuianu



JUL BALDOVIN - Acasa

Foto NET



Ovidiu Oana – pârâu


De unde-mi vin atâtea doruri ?


De unde-mi vin atâtea doruri
Pe care azi le risipesc ?
Care din vechile fioruri
Aşteaptă să le ostoiesc ?

Arome de prin câmpuri, poate ?
Deja sunt toate prinse-n gând !
Miros de flori ? Pe săturate
Am rupt din trupu-ţi rând pe rând.

Ori de la pete de culoare
De pe pământ sau de prin zări ?
Acestea nu se pierd sub soare,
Cât timp privesc în depărtări.

Deodată simt ! Se risipeşte
Spre nicăieri norul de gânduri
Şi mă întorc la vers hoţeşte,
Să te pictez iar printre rânduri.

Întâi voi zugrăvi alene,
Mărgeanul strâns la tine-n păr.
Sub el, cărbune ca sprâncene
Şi buzele cu roş de măr.

Pe pielea albă-spumă toată,
Puncta-voi rozul de la sfârcuri
Şi-o umbră unde nu o dată,
M-ai dus la tine în adâncuri.

Înspre fundal, pictez iubire
În tonuri verde de smarald,
Desprinse din a ta privire
În care vreau iar să mă scald.

Şi-atunci întreb, de ce se-adună ?
De ce deodată îmi sporesc
Dureri ce-n inimă-mi răsună
Şi liniştea îmi risipesc ?

Iar un ecou răspunde-alene:
Mergi, spune-i simplu: Te iubesc !




Ce e păcatul ?


Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii!
Deşi, nici ea, străină nu-i de asta,
Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii,
Din plin făcând să îmi atrag năpasta.

Ce e păcatul? Nu-i o adiere!
Deşi zburând, cosiţe înfioară,
Stârnind în mine gând de mângâiere
Şi dor de-a reveni a câta oară.

Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia!
Deşi, mereu, a fost şi ea prezentă,
Încătuşând cu nurii pe aceia,
Prea des cuprinşi de patima ardentă.

Ce e păcatul? Eu sunt definiţia!
Deşi par absolvit de fericire,
Nu pot să-mi scot din gânduri superstiţia,
Parfumului de floare din iubire.

Ileana Vest - Îngerii plâng iarna


Îngerii plâng iarna


Ne plâng părinţii şi ne ning
Cu lacrimi mari în ţintirim
De ce-am plecat,când mai venim
Noi,de prea tineri,când murim.

Ne plâng pridvoare-n primăveri
Muşcata roşie din glastră
Porţi care scârţâie în seri
Şi lumea ce era a noastră.

Plângem şi noi prin fulgi de nea
Să v-amintiţi din an în an
Pe perna lui,a ei,a ta
Îngerii albi aduc alean.

În dimineţi cu zorii noi
Pe pleoape vă lăsăm sărut
Ca să zâmbiţi,trăind apoi
Vrem să uitaţi ce ne-a durut.

Ne plâng păriţii cei cuminţi
Cu tâmple albe fiecare
Suntem cu voi!Staţi liniştiţi !
Nu ştiţi că lacrima ne doare ?