Desculț
prin țărână, mă lepăd de timp
Devin
un luntraș ce vă duce la mal,
Departe
de lume pătrund în Olimp
Să
vin către țărmuri călare pe val,
M-ascund
în țărână să urc în tulpini
Cuvântul
să-mi fie adânc avanpost,
Iar
slovele scrise devin rădăcini
Umblării
prin lume să-i fie un rost
Țărâna
a fost peste timpuri blestem
Deși
toată viața răsare din ea,
Privesc
în adâncuri și-ncep să mă tem
Cărarea
spre maluri e parcă mai grea,
Visez
chiar țărână pe ringul de dans
Desculț
printre clipe rămân derbedeu,
Ascult
cum orchestra mă duce-n balans
Să
fiu pentru lume etern Prometeu.
Mă-ntorc
în țărâna crescută din lut
Să-nchid
cercul clipei ascunsă-n noroi,
Rămân
derbedeul ce viața l-a vrut
Aproape
de tine, departe de noi.
Valer
Popean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu