Shanti Nilaya

Cu ecuații roz, de flori...

Iubitul meu, e Lună plină

Iar basmul suie-n Ceruri nori

Tu vânt îmi ești, eu sunt grădină,

Cu ecuații roz, de flori

Îmi curgi prin lujer verde chinul

Îmi pui în sânge rădăcini

Eu sorb din suflul tău veninul,

Mi-amesteci iarba cu ciulini

Respir, mă cerți, m-adormi buimacă

Și mă alinți încetișor;

te strig, mă cânți, m-alungi, ce dacă

am chipul roșu de bujor...

cu suflul șoaptelor din urmă-

câte grădini n-ai frânt așa?

Și-n palma ta cresc țepi ce curmă

Parfumul meu, de catifea

Pe boabe mari de rouă-n gene

Joci miza ta, pierdută ieri

Și treci pe trupul meu alene

Necunoscutele să-mi ceri...

Nu-i joc să îmi transforme-o lume

când mă atingi- și tu te miri-

mai mult ca dorul tău, anume

și mă preschimb în trandafiri;

Iubitul meu, e Luna plină,

Iar basmul suie-n Ceruri nori

Tu vânt îmi ești, eu sunt gradină,

Cu ecuații roz... de flori...