Foto NET
Negura
Nori desirati,
atarna ostentativ
printre crengile
innegrite
de ploile
cerului.
Trase de corzi
iluzorii,
fapturi lunatice,
isi afunda pasii
in frunzele
trecutei toamne,
starnind,
un nor de ceata.
Agatate
de trunchiuri
uscate,
raman in urma,
umbrele.
Taceri
Tainice clipe
pline de pacatul
unei iluzii
primitive
izbesc malurile
tacerii
condamnand
trecutul.
Zagazuri diforme
se odihnesc
cu aripile rupte
aidoma unor
cocori
care nu au
invatat inca
firescul zbor.
O noapte antica
coboara ca o
pelerina
pe fruntea
plesuva
a muntilor.
Undeva,
pe un petec de
banca,
o raza de luna
si-a uitat
suspinul.
Eu…
Sunt ultimul vers
dintr-un poem
de dragoste
ce face nota
discordanta
cu tipatul
pescarusului
rastignit
pe o coapsa
dezgolita.
Sunt ultima
neliniste
pierduta
printre ramurile
unei salcii
cu albia raului
secata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu