Înger dinadins

Îngenunchez ca și salcâmii

Când își îngenunchează floarea

Și pe altar mă dau minunii,

Parfumului ce-mi umple zarea

Iar de mi-e clipa prea caducă

Ca floarea ninsă din cais,

De câte ori îți sunt pe ducă,

Tu îmi ești înger... dinadins!

Îngenunchez, mă rog tăcerii

Cuvintele în val se sparg

Și-n stâncile din largul mării

Se risipesc, picturi de mag,

Din vernisajul lumii mele

Ori de pe boabele din vii,

Când sufletul cernit te cere

Înger imi ești... fără să știi!

Îmi plec de taine coronița

Pe frunte ce mi-ai pus cândva,

Și ochii îmi ascund dorința

(Unde mă duc când nu-s a ta?!)

Îngenunchez ca-n ritualuri

De Ifigenii date-n dar,

Nu mă salveaza zeitatea

Mitologiilor... măcar...

Să fiu altarurilor smirna,

Caișilor floarea-napoi,

Să fiu picturilor culoarea

Și clipei să fiu pol de doi,

În Rugăciune toate-s spuse

Se-nchide cartea... M-ai atins?!

Căci peste toată închinarea,

Te simt: ești înger dinadins!

Shanti Nilaya