Irina Nedelciu

Photo NET

Pedepse cu har

Tremur, tremur în cald când tu mă atingi,

Răscoală în trup îmi trezeşti, ba îmi stingi,

Cu ochii mă arzi,mă domini, mă aprinzi,

Lumină îmi eşti chiar de tu mă oftici.

Când şi când o revoltă se desprinde din jar

Am în minte atunci un întreg arsenal

De pedepse cu har, să te fierb şi-n în final,

Să te sting c-un sărut. Crezi c-ar fi prea banal ?

Dacă da , voi lăsa, să mai fierbi... uite aşa !

Să te zbaţi în iubire, să scânceşti după ea.

Să te-alinte fiori, să transpiri până mori

Doar atunci voi veni să te scol în viori...

C-un sărut liniştit pe un suflet trudit,

Pe un ochi, înadins, p-un năsuc adormit,

Pe o gură de vis ce-o ador nepermis,

Pe un puls ameţit ce la tâmplă stă prins.

Eu aşa te-oi trezi. Vrei, iubite ?... Ia zi !

Ca să ştiu ce să fac. Să te sting ? Sau să tac ?

Să te las în abis tremurând mai aprins,

Sau să-ţi dau paradis, să renaşti ca Phoenix ?

Primeşte-mă...

Primeşte-mă în scoarţa ta,

Pământule, că mult aş vrea

S-adorm la pieptul tău de lut,

Să mă scufund în absolut.

Primeşte-mă, aşa cum sunt,

Un om cernit cu păr cărunt,

Ce-şi schimbă straiul zi de zi

Ca vremea-n toamnele târzii.

Primeşte-mă în scoarţa ta,

Un adăpost să-mi fac în ea,

Să stau ferită de urgie

Când gându-mi pleacă-n pribegie.

Primeşte-mă, mă dau ofrandă,

Am inima mult prea bolnavă,

Puterea ieri m-a părăsit

Şi nu mai cer ce am iubit.