Photo NET
Pedepse cu har
Tremur, tremur în cald când tu mă
atingi,
Răscoală în trup îmi trezeşti, ba
îmi stingi,
Cu ochii mă arzi,mă domini, mă
aprinzi,
Lumină îmi eşti chiar de tu mă
oftici.
Când şi când o revoltă se
desprinde din jar
Am în minte atunci un întreg
arsenal
De pedepse cu har, să te fierb
şi-n în final,
Să te sting c-un sărut. Crezi
c-ar fi prea banal ?
Dacă da , voi lăsa, să mai
fierbi... uite aşa !
Să te zbaţi în iubire, să
scânceşti după ea.
Să te-alinte fiori, să transpiri
până mori
Doar atunci voi veni să te scol
în viori...
C-un sărut liniştit pe un suflet
trudit,
Pe un ochi, înadins, p-un năsuc
adormit,
Pe o gură de vis ce-o ador
nepermis,
Pe un puls ameţit ce la tâmplă
stă prins.
Eu aşa te-oi trezi. Vrei, iubite
?... Ia zi !
Ca să ştiu ce să fac. Să te sting
? Sau să tac ?
Să te las în abis tremurând mai
aprins,
Sau să-ţi dau paradis, să renaşti
ca Phoenix ?
Primeşte-mă...
Primeşte-mă în scoarţa ta,
Pământule, că mult aş vrea
S-adorm la pieptul tău de lut,
Să mă scufund în absolut.
Primeşte-mă, aşa cum sunt,
Un om cernit cu păr cărunt,
Ce-şi schimbă straiul zi de zi
Ca vremea-n toamnele târzii.
Primeşte-mă în scoarţa ta,
Un adăpost să-mi fac în ea,
Să stau ferită de urgie
Când gându-mi pleacă-n pribegie.
Primeşte-mă, mă dau ofrandă,
Am inima mult prea bolnavă,
Puterea ieri m-a părăsit
Şi nu mai cer ce am iubit.
