magia tăcutelor cuvinte
lasă-mă să cred că poţi veni la întâlnirea cu mine
eu exist
sunt o lume locuită de alte lumi
am adunat cuvinte în lazi de aşteptări
amintiri şi atâtea întrebări
caut să primenesc cuprinsul lor
măturând deşertăciunea
ai apărut ca o minune
duci tristeţea vorbelor cu tine
mă uimeşti
ce mai sperai un nou răsărit
într-un mâine
un ultim ţipăt de dor
îmi şopteşti că pleci
să poţi uita ce singur eşti
puzderie de gânduri plutind în aer
ne întâmplăm cu temeri
zgomot sfâşietor
mă găsesc între o chemare şi o zbatere de aripi
ţi-am fost nor pe un colţ de soare
unde să-mi fii aninat vis
aripi se desfac
alunecoase trepte
mă înalț
de la A la infinit
zbor
mi-e tot mai greu să mă prefac
mă dori
rană sângerândă
mă uit cum pleci
un ultim zâmbet
am să cred că-ţi mai pasă
surâs tăiat în muchia unui şir de lacrimi
doar stelele sclipesc în depărtări albastre
ninge poveste
ne privim printre cuvintele îngheţate
şi tac
cum n-am ştiut că pot să tac vreodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu