miercuri, 20 iulie 2016

Refrenul pasilor desculti...



Tristeţea culege tremurul câtorva raze 
rămase 
din cioburile unor vise uşor nepermise, se pare! 
Netezeşte cu ele umbra încercănată 
de stingerea doritelor fericiri 
adunate în târziul acesta de timp. 
Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, 
iar recompunerea noastră 
dizolvă toate nedurerile ce adâncesc 
hotarul abisului, 
în ostenirea unei inimi 
care nu'şi mai aude rostirile. 
Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. 
Nici nu mai ştiu încotro mă îndrept! 
Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul ud 
şi împing fulgerele la locul lor! 
 
Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli 
dar nici că'mi mai pasă! 
Te privesc printre genele sufletului şi, în firave urzeli, 
recompun mirajul ce l'am tatuat cândva 
lângă verdele sonor al unei neîncepute primăveri, 
în care dansam goi... noi doi 
şi lumina din văpaia ochilor treziţi... la viaţă!



PRIMA AUDITIE
Versuri Bianca Aura Buta
Recita Florin Tutuianu
Music by Giovanni Marradi - "Nights in white satin"





joi, 14 iulie 2016

Mi-e dor sa fiu din nou copil...



PRIMA AUDITIE
Versuri distribuite de https://www.facebook.com/comunitatea50plus/
Cantautor Florin Tutuianu



marți, 5 iulie 2016

Amintiri...


PRIMA AUDITIE
Versuri si recitare Ecaterina Cimpean
Cantautor Florin Tutuianu
Foto NET


Amintiri

Când amintirile ne îndeamnă uneori să ne-ascundem
În noi și-n tot ceea ce credem că mai suntem,
Doar sărutările și zecile de mângâieri
Le simțim  de parcă au fost doar ieri!

Amintiri ce le lăsăm  în urmă,
Aminitiri ce prin viață  le purtăm.
Amintiri ce uneori trec în umbră;
Amintiri pe care  le vindecăm.

În clipe grele, de melancolie,
când străzile rămân  pustii
Mângâiem cu drag, o amintire,
Ascunsă  în   labirintul inimii.

Timpul   lasă  în urmă amintiri.
Regăsite uneori doar  în priviri...
Iar  cioburile trecutelor iubiri
Se risipesc mereu prin amintiri.

Fericită sunt când îmi pot schița viața
Convinsă fiind că îmi pot ancora pe undeva speranța
Poate in prezentul ce-l trăiesc acum....
Trăiesc în tristețe,doruri așa că,
Aducându-mi aminte de tine,cum erai odată
Nu pot să nu observ, că de fiecare dată
Imaginea ta se prezintă mai romanțată,
Mai dulce-amară, decât a fost în clipa real trăită.


Lumina amintiri încet- încet se  stinge,
In  urma ta, lumea rămâne amară și pustie,
Doar speranța că poate mâine  ai să revii
Mai are forța și tăria să mă-nvie, poate maine...