Photo NET
MUZA MEA
Muza mea nu are chip
Și nici formă. E un mit,
Fără nume și etate.
Un condei scăldat în lapte.
Ziua, cât de lung-ar fi,
Nu 'ncetează a rătăci
Printre vorbele cu tâlc,
Unde gândurile-mi urc...
Seara, în fereastră bate,
Nu cere și nu socoate,
Doar așază pe hârtie
Tristețea mea stacojie...
Prinsă într-un vis plăpând,
Aud muza suspinând
Pe al aripilor zbor
Și-atunci, mi se face dor
De rodul pământului,
De cântatul cucului,
De răscrucea din popas,
Când în vene nu am glas...
Lasă scris pe negrul nopții,
Albul dinaintea sorții
Și-n scorbura inimii,
Veșnic, loc își va găsi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu