miercuri, 7 noiembrie 2018

FLORIN TUTUIANU - ZORI DE ZI...(Zora Je) - cover

"Mi-am imaginat speranţa ca pe o fereastră deschisă mereu spre locul de unde răsare soarele şi la fel cred că ea are sunetul unor paşi de copil care, zâmbindu-ţi, se îndreaptă spre tine"...
POPA TEODOR

Concert live – Florin Tutuianu

21 septembrie 2018
Complex Seasons Onesti
Filmare Exclusiv Tv Onesti
Prezinta Eugen Ungureanu
www.exclusivtv.ro



TOAMNA DIN CER...

Versuri Angela MIHAI 
Voce Florin TUTUIANU 
Fond muzical - Gheorghe ZAMFIR - nai 
Foto NET 
2018


PRIMA MEA POEZIE
TOAMNA DIN CER

Mi se îmbină gândul cu toamna
Și toamna cu gândul şi-n cer e pământul,
La mijloc sunt stele, sunt nori, eu şi gândul,
Vreau să vorbesc, nu pot, doar gândesc!
Gândul mă doare și-i greu
Să pot să vorbesc când totul m-apasă,
Nu pot, e prea mult, e prea greu
Când ești cu ai tăi, dar nu simți că-i acasă!
A venit iarna peste toamna din gând,
Frunzele acoperă și cer și pământ
Și e trist, mult prea trist când în gând
Peste iarnă vine toamna plângând.
Și plânge și gând și cer și pământ,
Să pot să gândesc pe pământ de sub cer,
Noian de frunze de plumb mă apasă,
Nu pot, e prea mult, e prea greu
Cand nici un loc pe pământ nu îl simți că-i acasă!
Îmi este de plumb gândul cu ființă cu tot,
Fără oprire-aş vorbi, dar nu pot,
Ce toamnă lungă-ntre noi și ce frunze,
Ce multe aş vorbi, dar cine s-asculte?
Eu sunt aici, apoi toamna și el,
Ce distanță imensă, ce pustiu, ce blestem,
Vreau să vorbesc, dar n-am cui, las așa!
Peste iarna din gând a venit iar toamna,
O toamnă lungă cu lacrimi cu tot,
Să mă-ngroape de vie căci eu nu mai pot
Să mătur zilnic frunzele ce îmi apasă gândul.
Căci frunzele-s de plumb şi ploile-s de plumb
Și gândul mi-e de plumb și ființa şi mormantul,
Acum pot să vorbesc, nu e mult, nu e greu, dar nu-mi pasă,
Voi, cei de-acasă, oi fi ajuns acasă!

Autor Angela Mihai
Drepturi rezervate doar autorului

LACRIMI NESTRIVITE...

Versuri Angela MIHAI
Voce Florin TUTUIANU
Fond muzical - John SOKOLOFF - VALLEYS
2018


LACRIMI NESTRIVITE

Azi am pășit desculț în toamnă
Sub zorii plânşi să-i simt culoarea
Și să-i adulmec izul ruginiu din frunză
Și lacrima să-i gust, să-i simt candoarea.

Ușor pluteam pe lacrimile-i verzi,
Nevrând să-i frâng amarul și căința
Și nici cu paşii calzi să nu strivesc
Durerea pentru care au curs și suferința.

Simțeam desculț cum le mângâi
Și că le-aduc o tristă alinare,
Iar caldul tălpilor să curgă aș fi vrut
Pe drumul ce le duce spre ultima cărare.

E trist și doare când sub tălpi ai lacrimi
Și-atunci e trist când curg și nu le vezi,
Dar şi mai trist atunci când guști din ele
Și simți amarul lacrimilor verzi.

Așa plutind cu frică și sfială
Din răvăşeala-i, toamna, mi-a vorbit,
Rugându-mă să-mi liniștesc obrazul
Pe pustiitu-i suflet rănit și desfrunzit.

Îndemnul mi-a șoptit să îi dau ascultare
Și mi-am lăsat obrazul pe toamna ce jelea
Și-n trista-i simfonie din bocete de frunze
Am adormit în chinu-i uitând durerea mea.

Trecut-au ani de-atunci și pribegesc spre casă,
Din drumul ce-l știam nici dâră n-a rămas
Și dispărut-a-n mine și izul meu de-acasă,
Iar de am fost cătată, pierit-a și-acel glas.

Autor Angela Mihai
Drepturi rezervate doar autorului

marți, 17 iulie 2018

duminică, 15 iulie 2018

Suflet Pereche

Versuri CATALIN CODRU
Din volumul de poezii "Batranul Cuc"
Recita Florin Tutuianu
Fond muzical YouTube
Foto NET
2018

sâmbătă, 14 iulie 2018