marți, 26 ianuarie 2016

Nu va mai fi...



Nu vei mai fi nici umbră, nici minciună,
Nu vei mai fi nici Soare, nici păcat.
Din toate câte sunt am învățat,
Că inima îmi pleacă de nebună

Din piept... oricât cu piedică sau brațe
Aș tot opri în ea timpul în loc,
Să nu se ducă, fir făr' de noroc,
Argintul ei la tine să se-agațe...

Nu vor mai fi nici ziduri nici perdele
La camerele unde noi am fost,
Nu va mai fi pe lume adăpost
Pentru-acel dor înalt țesut din stele.

Iar pe-nserarea dată tuturor,
Ca dintr-o dat' va străluci alt astru
Nu va mai fi nici Venus, nici albastru,
Şi nici vreo altă formă pe decor;

Să fie Diamant de Primăvara?!
Arcturus tace... hai, mai zi ceva!
Nu va mai fi decât o altă seară,
În visul tău, si-n Cer,... inima mea.

 Shanti Nilaya

luni, 18 ianuarie 2016

Prin iarna zdrenţuită



Ucigători de clipe prin iernile iubirii,
Două furtuni ce-şi varsă nestăpânit mânia,
Rănim necontrolat artera fericirii
De pare suspendată şi lungă-i agonia.

Se irosesc cuvinte şi îngropăm speranţe,
Pe-altar de neputinţă se năruie din vise,
Nemulţumiţi de noi, ne pierdem în nuanţe,
În mii de întrebări şi patimi interzise.

În tonuri mult prea sumbre şi fără strălucire,
Neclară e culoarea iubirii dintre noi,
Am alungat lumina... Ce tristă convertire!
Celeste răsărituri se-mpart acum la doi.

Suntem actori banali pe-o scenă părăsită
Şi jalnic e decorul, doar timpul spectator,
Ce vor să joace-o dramă în iarna zdrenţuită
Şi nu cunosc finalul, rutina-i rău sufleor.

Dar hai să căutăm o nouă primăvară
Şi-artera fericirii să înflorească iar,
Tristeţea asta rece, prin suflete fugară
S-o alungăm iubite, în iadul solitar.

Şi să rămânem singuri prin ploile iubirii
Lumina blândă, caldă, să cearnă ca-n poveşti,
Ninsori de curcubeie pe-arcadele trăirii,
Să ne surâdă-n taină, luceferi la fereşti.

 Angelina Nădejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

duminică, 17 ianuarie 2016

Vorbesc cu lacrimi…



Nu pot vorbi dar sufăr pentru tine 
Când ești departe și te-aștept, 
Mă încălzesc când plouă peste mine 
Doar cu iubirea care-mi arde-n piept.


Mulți cred că nu am suflet, că nu simt, 
Că sunt un animal fără gândire, 
Dar două inimi bat același ritm 
Când una pentru alta simt iubire.

Nu pot vorbi dar uneori suspin, 
La fel ca voi sau poate mai adânc, 
Eu nu am mâini dar uneori mă-nchin 
Si îmi ridic privirea către cer și plâng.

Si va privesc tăcut și va ascult, 
Când sunteți triști, când lăcrimați, 
Si uneori aș vrea să mă ascund, 
Să nu vă văd atât de-ndurerati.

Chiar de uitați să mă hrăniți vreodată, 
Eu am să sufăr în tăcere, n-am să cer, 
Sunt doar un câine și nu vreau răsplată 
Pentru credința și iubirea ce-o ofer.

Si uneori aș vrea să pot vorbi și eu, 
Să mai alin tristeți și crunte patimi, 
Dar sunt doar câine și bunul Dumnezeu 
A vrut ca eu să va vorbesc cu lacrimi.

Autor: DORIN DUMITRIU

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Arcturiana



Mă uit la toate câte-au fost şi-mi vine
Să zic că n-am ştiut să te aştept;
Prea pământeni ca să ne fie bine
Şi prea stelari, ca să ne fie drept!

Dar văd sub linia scăderii trasă –
Arcturusul din noi a rătăcit
Încet, uităm cum am venit de-acasă,
Tu suflet pur, de mine adumbrit.

Călătoream. În urma ta cu-o clipă
Adeseori pe drum întârziam,
Să îţi culeg cu mâna mea aripă
Din trandafirii cosmici câte-un ram.

Şi-ţi spulberam c-un suflu de Iubire
Petale-gând de alb şi pur în piept,
De-atunci mi s-a înscris adânc în fire
Pe drumul lung, mereu, să te aştept!

Când am ajuns aici, schimbată rasa
În tridimensional ne-a îmbrăcat,
Solidele platonice ni-s casa
Şi-am îngheţat puţin... şi ne-am uitat...

Scântei din ce e scris cu noi să fie
În dimineţi cu tine le-am trăit,
Ca doi copii legaţi de poezie
Şi de-un limbaj venit... din infinit.

 Shanti Nilaya

Parfum de tei...



Tu semeni doar cu ploile mărunte,
Când se-ntărâtă pe obrajii mei
Și mă deschid să-mi intre până unde,
Te binecuvântez,… parfum de tei;

 Cu râsul și cu dorul tău de mare,
Mereu plecat, mereu venit altcum,
Ca și corăbii veșnic călătoare
De mit păzite, semeni cu Neptun…

 Doar ancorele-n aripi de egretă
Schimbate, conturează altcumva
În tine-s dansator, fac piruetă
Și-s pictorul pictând icoana ta


Tu semeni vegetației virgine
Pe înserat boboci de stele-ți cânt
Între apusurile opaline,
Te caut și în Cer… și pe Pământ

 Mai bine spus, tu semeni cu uimirea
Albastre lacrimi văd pe chipul tău,
Când nu mai știi să îmi cuprinzi privirea
În mâna-ntinsă, toată-n pumnul tău

 Vrei s-o aduni, s-o prinzi din depărtare,
Te cheamă inima, amar suspin
Și semeni dintr-o dată c-o-ntrebare :
Porți gustul unei frunze de pelin...

 Dar nu mai scriu, poema mi-i deșartă
Tu, risipit din visuri, poți sau vrei
Din mine iar să pleci, și-ngandurată,
Te binecuvântez,…parfum de tei!

Shanti Nilaya
Foto NET

Cantec bland de leagan - live



Zilele Culturii Nationale, Complexul Muzeal Iulian Antonescu Bacau
15.01.2016
Cantec bland,de leagan (lied)
Versuri Lucian Strochi
Cantautor Florin Tutuianu - live

Hei, tu



Nu-mi spune, stiu ca doare,
Ma simt ca si cand as fi in tine,
Hei, tu
Imbratisarea noastra,
Strabatea cu viteza luminii intregi galaxii
Faurind din sarutari
Perle inlacrimate
Ce tineau timpul in loc.
Hei, tu
Am jucat in musicalul vietii
Verde era tema
Acum sunt verde toata
Si doar tu poti linisti atata dor,
Mai rupt in mii de puzzle-uri
Si numai tu stii sa ma imbini la loc.
Hei, tu
Nu-mi spune, stiu ca doare,
Verde...

 Autor: Lucia A
Album: Iubire cu Stil

Plâng îngerii



Plâng îngerii la margine de cer
Cu lacrimi îngheţate, ce infern!
Tristeţe şi tăcere-i azi, disper
Tu nu mai eşti, eu nu mai sunt, mi-e ger!

Plâng îngerii la margine de cer
Iubire nu mai este s-o aştern
Mi-e gândul dus spre neguri, pasager
Îmi plimbă visul şters şi efemer.

Plâng îngerii la margine de cer
E ziua-n care noaptea e etern
Trec umbre răsărite din mister
Tu nu mai eşti, eu nu mai sunt, mi-e ger!

Irina Nedelciu - 2016
Foto NET

joi, 14 ianuarie 2016

Intr-o zi...



Vrei să-ţi fiu ...



Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării ?
Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre ţărmul tău, etern să mă-ndrept ?

Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor năpraznic,
Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.
Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin mine,
Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,
Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub astru?
Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale ?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Ciuntindu-ne povestea de iubire.

Ovidiu Oana-pârâu


***

miercuri, 13 ianuarie 2016

Descânt pentru venire



Aș pleca de unde nu-s întoarceri,
Să adun al toamnelor potop
Și din snopii revărsați de coaceri,
Soarele în mine să-l îngrop.
Să adun cu jind grămezi de pulberi-
Mici fărâme până te-oi găsi...
Aș pleca de unde nu-s întoarceri,
Și-aș veni în fiecare zi!

Carele cu ploi nemăsurate,
Dezlegate până te-oi vedea
Frunzele cu nopți întunecate,
Mâna tandră peste mâna mea
Și-ntre foi, presată feerie,
Frunza nucului precum un ban-
Pasul meu, ca macul pe câmpie
Și-as veni în fiecare an!

Îți văd chipul în oglinzi de psalme
Din fântâni cu Luna la apus,
Sorbi nebun neantul dintre palme
Eu îți tac, tu parcă-ai mai fi spus...,
Dintr-o nefirească nălucire
Să îți ning pe suflet când să pleci,
Cu puterea Dragostei, Iubire!
Și-aș veni întreagă, peste veci...

 Shanti Nilaya

Plouă



Și plouă, a toamnă, în iarnā
şi plouă ca-n ziua de-apoi,
potopul acesta rāstoarnā
şi ultima barcă din noi.

A cetinā nu mai miroase
în iarna ce-şi fluieră frigul,
prin suflete grele de oase...
Și plouā rupându-ne digul.

Și plouă-n trăiri mestecate
şi plouă prin timpul acest'
cu-atâtea-mpărţiri încurcate
şi cala ne geme de lest.

Și plouă cu tine prin mine
şi plouă cu fuga de noi,
te-adună şi-noată, străine
spre ţărmul lăsat înapoi.

Și plouă, a toamnă, în iarnă,
mi-e mantia udă şi grea
şi nu conteneşte să cearnă,
dar cine să-i spună să stea?...

 Maria de Alba

Cărări promise




Prin ploile ascunse-n părul meu,
Trecut-au primăveri şi toamne reci
Şi rătăcind, al vieţii curcubeu,
A pus pe suflet aspre ipoteci.

Mi-a ferecat trăirile cu ani,
Iar zâmbetul a încurcat persoana
Pe umerii striviţi de bolovani
Îmi supurează neînchisă, rana.

Trăiesc, iubesc şi sunt adeseori
O flacăra ce arde-n disperare,
În limbi de foc ajung pană la nori
Şi mă revărs în ploi vindecătoare.

Pun lacrima şi doru-n poezie
Iar uneori îmi licitez iubirea,
Şi-n clipe reci, de tristă nebunie,
Las suflet la ofertă... pe aiurea.

Mă răscolesc furtunile ivite
Ca din senin, peste copaci în floare
Şi simt bucăţi din mine azvârlite
Şi-nchid fereastra vieţii către soare.

Dar las deschisă uşa înspre vise
Să-mi viscolească şi cu bucurie,
Şi regăsesc din nou cărări promise
Când te aveam aici... copilărie!

 Angelina Nadejde - versuri din volumul "Sunt un alt anotimp"

Pictura: Sheri Dinardi

marți, 12 ianuarie 2016

Iubire din iubire


Între mine și-ntre tine
mai e loc de... epilog?
Șapte lumi, șapte rubine,
șapte clipe la un loc
Contopesc minunea încă
De-a mă fi găsit cândva-
Între mine și-ntre tine,
Doar scânteile pot sta;

O idee circumscrisă
Cercului de jar și foc,
O privire verde-ncinsă
Din pictura lui Van Gogh
Și o singură cădere
Cum am spus, de Sus în jos-
Cerul meu plus alte șapte,
Nu mai știu cu ce folos!

Se va fi-ntâmplat, crezi oare,
Să-nvățăm ce-n carte spun
Înțelepții ori rabinii,
Sau... măcar vreun taciturn,
A-nsumat din sine însuși,
Ca poveste pe vreun stei?
Șapte nopți, șapte suspine
Scutur florile de tei...

Între mine și-ntre tine
Nu e loc de epilog,
Doar cuprinsul șade bine-
Apogeu cu decalog,
Până când în zori de ziuă
-alintată, cum mă cerți-
Să învăț, să-nveți Iubirea
Din iubire...Și să ierți!

 Shanti Nilaya

duminică, 10 ianuarie 2016

Declaratie de dragoste




Esti Tu...





ZÂMBET DE IARNĂ



Desculță de așteptări caut colțul ierbii
În iarna cu chiciură pe ram,
În tăcere ascult cum se-ngână cerbii
Când țurțurii dezgoliți mustesc la geam.

Clipe haotice se zvârcolesc în iarna albă
Prin gânduri răvășite în besmetice căutări,
Cu vise înșir speranțe în aleasă salbă
Peste oceane întinse, mări de așteptări.

Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig
Într-o lume absentă de durerea ta,
Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip
Topind nămeții cu căldură din inima mea.

Cenușă adun... renasc din propriul scrum
Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale,
Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum
În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,,

 Valentina Geambașu
ISSN2359-7593 10.01.2016

Foto internet

Toamna Vietii


Versuri GEORGETA DARIE
Cantautor Florin Tutuianu

Dedicatie





Cât iubesc!



Cât iubesc făptura ta
de copilărie plină,
gestul mic care închină
frumuseți la nimenea

și cum dar îmi faci din toate
pe al sufletelor drum,
să nu scriu tăcută-acum
pagini de singurătate...

Peste noapte, peste zi,
glasul tău ce îmi alină
umbre scoase la lumină
ca și când nimic n-ar fi

Iar de-ți zic, nimic nu-ți zic
căci și vorba cea mai pură,
zob se face în măsură
și din mult prea mult, nimic!

Cât iubesc să-mi pui în parte
Soare peste nori cu ploi,
sensul împărțit la doi,
când doar unul se mai poate

'...Și povestea s-a sfarșit!'
mâna ta îmi trece-n plete
nopți cu flori de violete
dintr-o carte... ce-ai citit...

 Shanti Nilaya