miercuri, 25 iunie 2014

Irina Nedelciu


Iubirea uitării


Ramuri de vremuri cu rădăcini de iubire,
Îmi sunt acum simple amintiri divine
Ce-mi hohotesc prin ploile de fulgi,
În albul lor, iubite, văd doar rugi.

Acum în iarnă toate-s despuiate
Şi Crivăţul îmi dă puţin dreptate,
Doar zâmbetul mai plânge obosit,
În suflet, tare mult te-am mai iubit!

Acele clipe, astăzi... au trecut,
Tristeţea nu mai ţipă...mi-a tăcut,
Doar inima îmi mai suspină aberând
Când visul o trezeşte, fredonând.

Dar nu-i nimic pe lângă tot ce-a fost!
Acum uitarea mi-a adus un adăpost,
E împodobit cu arbori de mălin
Ca-n noul an să râd iar cristalin.


Violetta Petre


Voi auziţi copacii?


Voi auziţi copacii cum plâng de nelumină?
I-am îmbrăcat în doliu şi i-am hrănit cu vină
Şi de-ar putea vreodată s-ajungă pân' la ei
Lumina s-ar opri în lacrimi de femei

La poale de Carpaţi, pe dealuri dând poveţe
Pământului, copacii orfani cum să-i răsfeţe;
Că le-am furat pădurea şi ramuri şi inele
Şi... dac-am fi făcut ceva frumos cu ele!

Voi auziţi suspine din cioturi de pădure?
Cine-a lăsat, ca frunzei, o ramură sa-i fure?
Să n-aibă braţul ei pe care să suspine
Când ploile nu vor un dor să îi aline?

Cu rădăcini înfipte adânc în piatra rece
Mormântul le-a-nghiţit şi sevele... şi trece
O altă lume sumbră, un alt deznodământ
Al unor minţi bolnave ce nu mai au cuvânt...

Voi auziţi copacii cum rugă înfloresc
Într-un decor albastru şi verde şi firesc?
Oricât i-ar vitregi de munţi şi de păduri
Iubirea pentru verde nu poţi să le mai furi...

Căci rădăcina vie mai dăinuie cuminte
Acolo în adâncuri în recile morminte...
Şi blestemată-i mâna ce-a rupt un zbor spre cer
Când sunt atâtea ramuri şi tot atâtea pier...

Lăsaţi copacii liberi, să moară când vor ei
Şi nu vă erijaţi în, lumea verde,-n zei!

NARCISA IRINA SIMINIUC


TEO POPESCU


Poezia sufletului meu
*ÎN UMBRA LUMINII*

Îmi place lumina
de la umbra zilei
când pleoapele mele
îşi caută cuibul
în mirajul perpetuu
dar nu ajung
decât la un ecou
de sensuri..
risipindu-mi fiinţa.

Cu pleoapele închise
ştiam că mai pot surâde
mă aninam...
ca un fluture
zburăm fără aripi
în adâncimile dimineţii
mă răsfrângeam în cute
spărgând porii zilei
divizandu-mi sufletul.

Nu pot să mai zbor
cu o aripa frântă
o parte din mine
încă vibrează
în visele mele
încerc să zbor
cu aripa bună
dar nu întâlnesc
decat suprafeţe dure
îmi este frică
să nu cad...
în frigul dintre astre.

Am ochiul deschis
şi încă veghez
spunându-mi mereu
vreau să zbor
din noapte
in spuza dimineiţii
prin licorile albe
in cuibul liniştii
spre multă lumină...

SILVIA MILER




duminică, 22 iunie 2014

Galea Gabriela




Să înţelegi un suflet de femeie
Să ai curajul doctor să îi fii
Şi să mai crezi că ai găsit a vieţii cheie
Of,tinere cât de nebun mai trebuie să fii!

Aş vrea …şi Doamne ce-aş mai vrea să spun
În fiecare zi şi oră şi secundă,
Că nu o am decât pe Ea în gând,
Iar acest gând,tot sufletu-mi inundă.

Dar dragostea e oarbă şi câteodată surdă,
Tu strigi la ea şi tot îi faci cu mâna
Dar ea, nici nu vrea să te mai audă
Şi-ţi spune să mai laşi puţin minciuna.

Iau ziua de pe urmă şi ziua de început,
Iar între ele,acele zile când tu m-ai uitat
Şi-am să le dau, poate, cu împrumut
Acelui suflet, pe care totdeauna, l-am visat.

Şi n-am să te mai caut niciodată,
Voi vinde dragostea pe nişte mărunţiş
Şi voi rămâne cum am fost odată,
Uitându-mă la tine, când mai pot, pe furiş..

Angelina Nădejde


Dacă...

 Doamne,
dacă aş mai trăi o viaţă,
n-aş pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aş adormi fără îmbrăţişarea îngerului
cu chip de mamă şi povestea
ei de seară.
Aş creşte şi aş înflori doar pentru cine
merită să înfloresc.
Aş implora inima să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe,
tăceri.
Rănită nu va mai avea putere
să iubească.
Ochilor le-aş porunci
să-şi zidească lacrimile de suferinţă
iar eu îi voi spăla cu bucuria de pe chipurile
oamenilor buni.
Mâinilor,
să dăruie mângâiere
şi să ridice pe cel căzut.
Sufletului i-aş cere
smerenie
căci de aici vin toate;
dragostea,
bunătatea şiînceputul înţelepciunii.


joi, 12 iunie 2014

Shanti Nilaya


...adânc de mare

Eu nu mai știu să mă mai uit în zare-
mi-s ochii plini de tine și nu-i cale,
O altă umbră sau o altă stea
din Ceruri pe Pământ , să pot vedea!

Mi-ndrept privirea, nu zic, ...mai fac roată;
Eterul ,ca pe lână-l torc să poată
o forma pentru mintea mea sa ia-
Dar, tot pe tine te cunosc, prin ea

Și de nu vii, de stai în loc, tresare
-ooo mintea mea, cu trup și suflet care
doar pași iți construiește în privire-
Iubirea mea, contur și ram subțire...!

Te înfloresc, pe-oglinzi cu abur scriu,
Din psalmi versete cum numai eu știu
Și-ți susur la ureche vechi descânt ,
...mă lași fără de suflu în cuvânt ;

Nu vreau ingenuncheată, nu vreau, nu !
Te văd, te-aud , în mine doar ești tu
Și... clopot bate-n uși de închisoare :
In Larg să mă revărs- adânc de mare...


Adrian Gelu Radu


Ești vis sau realitate?

 Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?
O vărsare de lumină albă pe pământ copt,
în crudul zilei și fierbinte timp de noapte,
ești semiluna ce zâmbetu-ți căprui adopt...

Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?
Alb hulub-gând printre stele de argint,
o voce blândă ți-s șoaptele fermecate
ce peste lunca mărilor mă sărută-n alint...

Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?
Spirite înrudite împletind tainicul zbor,
ca licuricii în dansul de aur, în afinitate
plutim curcubeul de fluturi în sobor...

Ești vis dulce sau pur și simplu realitate?
Îmbrățișate petale, fluturi-n vară oriunde,
sunt aripi vibrante din coconul iubirii etalate,
e sămânța amorului ce nu putem ascunde...

marți, 3 iunie 2014

Shanti Nilaya


si ma trezesc spunandu-ti...te iubesc!

E ziua-n care nu mi-ai scris cuvinte…
Ma uit mirata ,desi stiu ca pleci,
Si descifrez din gandul tau, din minte,
Silabe calde si silabe reci…

Sa aflu de ti-e clipa-nsingurata,
Sau de esti bine , razi si-ti e usor...
Din mine parca pleci intaia data-
Din mine-as vrea sa plec,si-as vrea sa zbor !

Alerg pe drum...Urc dealul cu fantasme,
simt marea de copaci albiti suind
spre ceruri , dulci miresmele albastre…
In iarba dealului vreau sa ma -ntind!

Inflorescente vii ,cum creioneaza
In aer chipul tau tacut ,privesc…
Din lac scantei in ochi iti lumineaza
Si ma trezesc spunandu-ti…te iubesc!

M-adun prin ganduri, lumea mi-e straina...
In mine …tu, si numai tu respiri!
Iubitul meu, faci parte din gradina
Si ma astept sa razi cu trandafiri ;


Imi place sa te-nvat pe dinafara,
Clepsidra sa ti-o-ntorc in timp invers-
sa-mi fii barbat, femeie sa-ti fiu iara,
Si-ntr-un poem profund, un ultim vers…


Narcisa Irina Siminiuc


Sunt ultimul vers
dintr-un poem
de dragoste
ce face nota
discordanta
cu tipatul
pescarusului
rastignit
pe o coapsa
dezgolita.
Sunt ultima
neliniste
pierduta
printre ramurile
unei salcii
cu albia raului
secata.