Photo NET
POEM IEŞIT DIN CUTIE
Frica asta nu vrea să te scrie
şi are degete noduroase
tremurânde
ca un copil abandonat
maturităţii reci înainte de vreme
mi se umflă în buricele
pământului
ca şi cum s-ar înfiripa în
urletele tale
şi-ar muţi ideile pe albul foii
nedezvirginat încă
te-am întins de câteva ori
în şiruri de umbre
pofta descoperirii te-a pătruns
brutal şi posesiv
ca un viol
adâncurile pe unde te-am purtat
ţi-au ars cu ţigara
fiecare încercare promiţătoare
şi te-au inhalat
pană la sufocarea cunoştinţei
dar frica tot n-a vrut să te
scrie
a scris însă
despre plecările fără întoarcere
în tărâmuri cu oameni istoviţi de
trăit
cand tu colindai prin neajunsuri
despre urechile ce nu mai zâmbeau
decat la auzul sinelui
cand tu zdrobeai inerţia cu
aripile goale
despre atingerile ce doar
vânturile
le împlântau în pielea rănita de
nepăsare
cand tu zburai cu visele scoase
din orbite
şi
în această corespondenţă de
război
a invadat oboseala
aceea care chinuie şi flămânzeşte
până la anorexia literelor
iar cuvintele emaciate de sens
devin invizibile în vârful
peniţei
eu am adormit cu gândurile
ce te sângerau prin coşmarul
din care nu te puteai trezi
pentru că era chiar realitatea
ce se hrănea din visare
ca într-un matrix
dar când ochii minţii s-au aprins
în toiul întunericului
întunecat de frică
te-am văzut claritate
în oglinda ştearsă de reflexe
iar frica evadase din mine
pană la dispariţie...
